O soţietate fără prinţipuri, care va să zică că nu le are…

Universul le mulţumeşte tuturor celor care şi-au vândut sufletul pe o bucată de hârtie, tuturor celor care cred că dreptatea este un cuvânt existent doar în discursurile electorale şi undeva, într-un dicţionar, tuturor celor care se mulţumesc să fie cabotini în farsa existenţei lor !

Universul le mulţumeşte tuturor celor care cred că fondul de ten umple golurile minţii şi ale sufletului ( just in case there is one ), tuturor celor care cred că lenjeria intimă este stindardul libertăţii şi deci, trebuie etalată !

Universul le mulţumeşte tuturor celor care au făcut din minciună un sport, tuturor celor care au lovit în suflet ca într-un perete indestructibil, tuturor celor care simt nevoia să-şi ridice statui, deşi nu stârnesc admiraţia nimănui !

Cât pe ce să uit, chiar şi eu le mulţumesc !

Exerciţiu de purificare

capacitate de a disimula, paternitate rănită, lumea ca spectacol ( implicit ca teatru – epictet, shakespeare, eminescu etc.etc. ), cioburile existenţei,  mezinul familiei, vanitas vanitatum, fortuna labilis, a avea sinonim cu a fi, iulie 1909, balzac, guler dantelat, experienţe intransmisibile, dramă, logosul ca formă de salvare, nevoia de depărtare, latină clasică, dragostea pentru raţiune, oriental, vers alb, fenomenul românesc, occidental, filozofia culturii, soţietate fără prinţipuri, cenzură transcendentă, dorinţă, colţi albi, cirezi agreste, latină vulgară, incertitudine, aptitudine creatoare, dincolo de linia interzisă, generaţia ‘60, 23 august 1944, condiţiunea materială, frondă, epocă de avânt al culturii, libertate, egalitate, ( fraternitate ) curaj, compromis ridicol, căluţ de lemn, le figaro, relativa liberalizare, zenit, deşert în strălucire, crinolină, nadir, adaptabilitate, articol, 1711, ars poetica, 1716, partida naţională, reforme, şantaj politic, farsă electorală, critică obiectivă, gândirea, singurul teritoriu sufletesc rămas intact, trudit, ceas, analepse, perspectivă temporală, coaliţie, lovitură de stat, independenţă, tratat, identitate naţională, resemnare pasivă, personalitate enciclopedică, omul şi problematică sa, memorie involuntară, simetrie, anticalofilism, solilocviu, introspecţia, aprilie 1459, expresionism, nelinişte filozofică, imagini puternice, paseism, avangardă, propagandă, monopolizarea puterii, colectivizare, naţionalizare, 30 decembrie 1947, matei visniec, cromwell, refren, disoluţie, negativ, corespondenţe, cel mai iubit dintre pământeni, ideologie, 1683, cultul trecutului, puncte de suspensie şi inefabil, gramatică, tipografie, albina românească, înălţare impersonală, geniu, 1948, 1952, revoluţie culturală…

am nevoie de tine.

Semnează : cafeaua cu zâmbet .

Oblaţie adusă oamenilor fără de apelativ

Ziua a început cu puţin, foarte puţin Marin Sorescu, am scos viaţa din paranteză, am aşezat-o pe hârtie şi am citit-o în gând, am citit-o până când fiecare cuvânt şi-a pierdut sensul şi şi-a găsit locul în mine.

Apoi, am băut din când în când câte o gură de cafea pentru că nu am vrut şi nu vreau să uit că ea e potrivit de dulce şi neatinsă de asfalt. Am respirat suflet, am simţit suflet şi am fost suflet.

Am fost actor, am fost jurnalist, am fost şi filosof, am studiat muzica, am fost om al literelor, am fost poet, am fost punctul în care se ascunde timpul, am fost scriitor şi am simţit aşa cum nu am simţit vreodată, am simţit picături de sfârşit curgându-mi prin suflet, dar picăturile au plecat din sufletul meu pentru că sfârşitul nu există, nu vreau să existe, în mine nu există timpul vostru, nu există timpul lor, există doar timpul meu, în mine exist doar eu.

Ziua a continuat cu discurs asupra metamorfozei. Nevoia de comunicare s-a manifestat, logosul a supravieţuit şi Iona cred şi-a găsit ecoul. Iona a fost fericit, da, chiar a fost fericit. Mi-aş fi dorit să-l iau în braţe pe Iona şi să-i spun că în sfârşit putem dansa. Nu-mi pasă de linia orizontului, infinitul e în noi. Aş fi vrut să-mi audă inimă, să-mi audă marea.

Am vorbit despre oameni fără de apelativ, oameni care nu pot fi numiţi în niciun fel, nu pentru că nu i-aş putea descrie, nu pentru că nu-i iubesc, ci pentru simplul fapt că în faţa lor, cuvintele mele se fac mici, mici. Dar ei le-au ascultat şi au zis, cuvintele alea mici, mici, ne-au pătruns în suflet. Am plâns.

Am auzit atâtea bătăi de inimă, încât încă o data m-am convins că suntem muzica şi aşa cum îmi spunea omul fără de apelativ, care îmi vorbeşte limba iubirii şi căruia i-am mărturisit că am avut o relaţie amoroasă cu Moliere, „orice om are ceva bun în el” ( zicea el că aceasta-i legea canibalului ).

Am găsit Oc. Planetar şi deci, omenirea e salvată ( sufletul nostru e Oc Planetar pe care nu-l găseşti scris pe hartă, dar care e plin de iubire. ) . Încă mai există suflete şi bineînţeles că încă mai există iepuraşi. Nu am lăsat geografia să prindă glas, am desfăcut-o de câteva ori de lume nu pentru că n-am vrut să o las să vorbească, ci pentru că, nu voiam să se termine. Dar am mai zis, eu nu cred în sfârşit.

Am eviscerat istoria, am ars ani, am aruncat timpul în braţele lui Herodot şi am simţit. Ne-am îmbrăţişat. M-am simţit copilul iubit de fiecare atom infinitezimal al universului ăstuia. Chiar şi istoria mă iubeşte.

Am împărţit mărul lui Newton, am dat probă de alergare, dar am constatat că nu e aşa importantă destinaţia finală, ci călătoria. Am butonat, am fost internauţi. Am ascultat muzică. Am aflat că sufletul nu are acţiuni la bursă şi deci, Donald Trump, you’re fired! Ah, da, domnule Warren Buffet, chiar şi pentru dumneavoastră îmi pare rău ! Am declinat, am iubit Ablativul ( Chiar şi atunci când a fost greu, a fost bine şi da, sunt sufletul dumnevoastră şi da, oamenii nu pleacă niciodată, ex abrupto vă zic, sufletele se unesc pentru totdeauna. )

Dorian Gray s-a aruncat în braţele mele şi eu m-am aruncat în braţele omului fără de apelativ care iubeşte, zâmbeşte şi da, acum are un nou copilaş ( a.k.a Georgică, Cookie, Bulgăraş, Sufleţel etc.etc. ) şi da, iubeşte rephrase-urile, iubeşte în structura unui for-and-against essay pentru că e un om calculat şi un suflet tremurând şi Shakespeare cred că o iubeşte şi el pe aceasta fiinţă, ca să nu mai zic de Oscar Wilde.

Oameni fără de apelativ, închin în cinstea voastră nepentes, nectar, ambrozie şi toate cele câte se mai închină atunci când îţi deschizi sufletul şi priveşti lumea !

Vă mulţumesc !

P.S. : Liceu, tu nu eşti cimitir al tinereţii mele ! Iubesc fiecare clipă petrecută în cetatea de frumos şi inălţare !

Despre a simţi sau cum arde timpul în polisul sufletului

În mâna dreaptă îşi ascunde sentimentele, în timp ce, cu mâna stângă loveşte în sufletele tuturor celor din jur, dar nimeni nu se fereşte din calea loviturii. Cu o voracitate arzândă, toţi se înfruptă din acest corn al abundenţei, toţi caută durerea.

Stau toţi pe un pat de tăcere şi se învelesc cu resemnarea.

Stau toţi cu mâinile întinse spre cer, suferinţa lor e o oblaţie închinată orizontului.

Stau toţi pe un pat de lacrimi şi îşi aştern capul pe miile de cioburi care au tăiat ceruri, au tăiat inimi şi au tăiat aripi, dar nimeni nu protestează.

A obosit. Mâinile nu-i mai aparţin.

Despre basme sau cum iubeşte pianistul

Se făcea că era timp şi se făcea că timpul era un pian, iar cele 88 de bucăţi de lume nu mai purtau numele de clape şi dacă îl purtau, s-au dezbrăcat de el peste puţin timp, foarte puţin, un suflet de ceas şi clapele alea erau cărţi, iar lumea se ascundea în ele.

Eu mă ascundeam în no man’s land şi cântam. Cântam despre minunata lume nouă, cântam frânturi de epopee, cântam Epistula ad Pisones că doar e rost de artă poetică, cântam trestia revoltată, iar Blaise Pascal nu m-a oprit, a zâmbit aprobator, că şi când ar fi ştiut că eu cântam viaţa. Cântam Ibsen şi avocatul Helmer era cât pe ce să mă confunde cu soţia lui, cântam războiul fluturilor, cântam pescăruşul, cântam cafeaua cu zâmbet.

Cântam, iar Tantal, în avariţia sa mi-a zdruncinat visele, încercând să mi le fure, dar mare noroc am eu că zeii l-au pedepsit, căci, altfel, astăzi aş fi rămas fără vise.

Se făcea că Aristofan îmi vorbea despre nori şi despre avariţie, ca şi când Moliere nu mi l-ar fi aşezat în palme pe bătrânul Harpagon.

Se făcea că eu cântam.

P.S. : eu nu pierd timpul, timpul mă pierde pe mine.

In asta zi de joi nu exista diacritice sau iubire

Si degetul mi-e sfoara si se infasoara de buzele tale

Si ochiul mi-e vis si se naste din tine

Si tacerea mi-e suflet si se ascunde de genele tale

Si gura mi-e cuvant si soarbe din tine

Si focul mi-e inger si se stinge in inima ta

Si inima mi-e timp si se scurge in tine

…

Si ( nu ) sunt iubire .

P.S. : le temps a oublie de nous.

Împărţind cafeaua cu Jean-Batiste Poquelin

Tovarăş mult iubit,

Moliere, pe numele-ţi de scenă

Tu, spune-mi negreşit :

Mă mai iubeşti, m-ai mai iubit?

E timpul vechi pentru iubit?

E noul timp pentru iubit?

E timpul tot ce nu iubesc

Şi n-am iubit?

Mă joc muncind şi muncesc jucându-mă sau : sufletul tău are nevoie de tine.

Irina îmi vorbeşte despre definiţii şi despre joc şi îmi spune că trebuie să definesc următoarele cuvinte :

Amintirea e zidul de care ne sprijinim atunci când clipa prezentă loveşte în noi.

Noaptea e bătaia din aripi a unui fluture.

Ochiul este versul nescris al unui poet nenăscut, el vede tot, dar nu ştie nimic.

Visarea e edenul unora şi nefericirea fiecăruia dintre noi.

Cuvintele sunt hainele pe care le îmbracă gândurile.

Leapşa numărul 1 merge mai departe către Copilul ăsta cu iubire-n ochi & Ammelie .

cuvintele de definit şi de iubit sunt :

1. piatră

2. inimă

3. infinit

4. negru

5. buze

În lunga călătorie spre tărâmul jocurilor, am descoperit că stimatul călător , Deirdre şi JOD îmi pasează următoarea leapşă :

1)Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, şi găseşte rândul 4

Pe un perete un mic portret care da încăperii o ( atmosferă de viaţă oprită atunci )

2) Intide-ţi braţul stâng pe spate cât de mult poţi. Ce atingi?

Straturile conştiintei mele.

3) Care a fost ultima emisiune pe care ai văzut-o la TV?

Ultima chestie cu care am intrat în contact în materie de televiziune a fost un episod din Friends.

4) Fără să te uiţi la ceas, spune ce oră este?

Este ora în care oamenii ar trebui să îşi dea jos fondul de agresivitate şi totodată, voracitatea pe care o manifestă atunci când vine vorba de a avea,

5)Acum uită-te la ceas, ce oră e?

E ora în care oamenii ar trebui să simtă.

6) Când ai făcut ultimul pas afară? Ce făceai?

Astăzi, pe la ora prânzului. Eram în drum spre bucăţica mea de mare, adică, m-am întâlnit cu nişte oameni şi am sărbătorit ziua muncii, iar acum am ajuns acasă. Marea e încă Cu mine.

7) Înainte să începi chestionarul acesta, ce ai făcut?

Am fost în mijlocul naturii ( poate nu chiar mijlocul, dar nici marginea naturii nu era, am fost undeva unde timpul nu există ).

8 ) Ce porţi acum?

Tot ce-i al meu port cu mine, adică, una bucată suflet şi câteva gânduri, nu prea multe că mă sufoc sub greutatea lor şi a sentimentelor.

9) Ai visat noaptea trecută?

Da.

10) Când ai râs ultima data?

Astăzi.

11) Ce e pe pereţii camerei în care te afli?

O mare de alb, două tablouri şi o poză cu mine din clasă întâi ( DOOM-ul zice că pot să zic şi clasa întâia ).

12) Care e ultimul film pe care l-ai văzut?

I love you, man !

13) Dacă ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face cu banii?

I-aş arde, dar asta înseamnă poluare, deci, aş încerca să fac oamenii fericiţi ( fericirea nu se cumpără, dar din când în când are nevoie de ea : oameni care mor pentru că nu au bani pentru tratament, copii care-şi pierd visurile etc.etc. )

14) La ce te gândeşti acum?

La lumina de august şi la toate iubirile pe care le-am netrăit dormind şi la teatru.

15) Dacă ţi-ai putea pune o dorinţă, şi ştii că se va îndeplini care ar fi aceea?

Dorinţă aceea se ascunde în sufletul meu.

16) Imaginează-ţi că primul tău copil este o fată, cum ai vrea să o cheme?

Maia.

17) Imaginează-ţi că primul tău copil va fi un băiat, cum ai vrea să îl cheme?

Tudor.

18) Gata,asta a fost tot.Mai vrei?

Da. Ce? Puţină cafea, puţin suflet şi puţină, foarte puţină iubire. Dar oamenii ( nu ) mai iubesc.

Cât despre leapşa cu numărul 2, aceasta nu are o destinaţie precisă, ea merge către toţi cei care mă iubesc, toţi cei care nu mă iubesc, toţi care se joacă, toţi cei care…etc.etc.

Despre infinitul împărţit în două părţi egale sau doi ani de CAFEAVECSOURIRE

Doar un zâmbet.

O cafea cu zâmbet şi puţin, foarte puţin suflet.

Iubire cât să nu îţi fie frig şi cât să crezi că aripile tale se odihnesc zburând.

Atingeri de suflete şi din când în când îmbrăţişări între etern şi efemer.

Ne-tăcere pentru că renasc cuvintele în inima mea.

Iubire cât să nu crezi că sunt lipsită de sentimente şi cât să crezi că există un zburător.

Dimineţi fără cafea în care ai căutat zâmbet şi ai lăsat timpul să îţi plângă pe umăr.

Emoţie pentru că actorul a sărutat asfaltul, el e zburător.

Cântec de aripă frântă şi opisul clipelor fericite.

Alma mater ptr gânduri inefabile, visuri deloc fezabile şi sentimente, foarte multe sentimente.

Firmin şi generaţia X.

Există romancieri care nu au scris conform canoanelor gramaticale : Balzac, Joyce, Celine,

Cortazar, Lezama Lima etc. şi au fost scriitori excelenţi, din când în când şi eu uit de gramatică, dar eu nu sunt scriitor.

Amurgul gândurilor pentru că nu doar francezii îl iubesc pe Cioran.

Cu timp şi cu suflet se rezolvă multe probleme.

Un suflet arzând în mare de timp.

Zâmbet, efigie a sufletului şi nu, nu am uitat de cafea şi nici de ochelari.

(Â)Astăzi ne pierdem în tot, ne regăsim în tot şi facem schimb de suflete, empatia prevalează.

Miroase a iubire şi a cafea.

Bilet dus-întors către linia orizontului, întâlnire cu zburătorul şi cu tot ceea ce înseamnă infinit.

Efuziune pentru că încă există sentimente.

Timp şi suflet, cam astea sunt lucrurile care le lipsesc oamenilor.

Mă înclin reverenţios în faţa tuturor celor care au citit, au băut, au iubit, au simţit cafeaua cu zâmbet şi celor care mi-au respectat cuvintele şi defectele.

Vă mulţumesc.

P.S. : Doi ani de cafea cu zâmbet ( prima postare- 13 aprilie 2007, ora 00.54 )

I cannot live without books

Rules of the game:

1. go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

2. go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

3. go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover. use Photoshop or similar to put it all together.

The name of my band : Double Helix

The title of my first album : I cannot live without books.

And now:

1. Double Helix can refer to :

• -a pair of geometrical shapes,
• -a book about the discovery of the double helix structure of DNA,
• -Double Helix (The Outer Limits) — an episode of The Outer Limits TV series.
• -Doublehelix, a character in the animated film Asterix and the Vikings
• -Double Helix (novel), a 2004 novel by Nancy Werlin
• -The Double Helix Nebula, a gaseous nebula in the Milky Way Galaxy.
• -Double Helix the animation group, working with the Super Flash Brothers on a famous animation portal, Newgrounds.
• -Double-Helix are an alien race in the Wing Commander science fiction series.
• -Double Helix, a WIP^{[disambiguation needed]} Metroid Zero Mission and Metroid Fusion Editor
• -Soldier Of Fortune 2: Double Helix is the name of a game
• -Double Helix Games, a video game developer

2. The entire quote is : I cannot live without without books and it belongs to Thomas Jefferson.

3. And the picture is here.

Şi pentru că acum cuvintele  lui Shakespeare au obosit, mă opresc şi zic : îţi mulţumesc, Ammelie.

P.S. : e joi.

Later edit : jocul merge către  Copilul ăsta cu iubire-n ochi şi către Călător.