Despre recoltarea cafelei sau cum să conduci Cafeobuzul fără permis de conducere

Gustul cafelei este determinat de loc, sol, climă și metodele de procesare folosite. Sub fructul roșu, un săculeț catifelat ascunde două boabe de cafea, care își așteaptă iubitorii de gust și de cuvânt. Lunile august și lunile august pot să aibă cuvânt și pot fi și cu vânt, important e să zâmbești tot timpul.

Exercițiu de identificare cafelistică:

Loc: între cer și pământ, după ce decupezi linia orizontului exact pe mijloc și separi lumea în două jumătăți inegale (inegale pentru că simetria sentimentelor nu are de a face cu egalitatea, ci cu suprapunerea, amestecul, joaca, disoluția timpului), descoperi că ai ajuns acolo. Și totuși, cum îți dai seama că ai ajuns la mijlocul linii orizontului, mai ales când știi că totul e suprapunere? E simplu, închizi ochii, devii o boabă de cafea și aprinzi răsăritul. Dar nu folosi un chibrit, nu folosi o brichetă, folosește-ți buzele și suflă ușor peste linia orizontului. Dar nu te apropia prea tare, s-ar putea să trezești norii și atunci, or să îți acopere răsăritul. Suflă ușor-ușor. Suflet ușor-ușor. Ușor-ușor. O să vezi lucrurile mult mai clar atunci, indiferent dacă porți ochelari sau nu. O să vezi pur și simplu, o să vezi și o să simți.

Sol: după ce te tăvălești pe portativul unei partituri furate de la dirijor înainte de spectacolul cu orchestra cu care nu a repetat niciodată de teamă să nu își piardă inocența și magia, te arunci în dansul și labirintul aproape concentric al cheii sol și respiri sacadat, numeri în gând anotimpuri, momente, cuburi de zahăr și mișcări ale linguriței în cafeaua pe care o bei dimineața (pentru că atunci ești cel mai aproape de oniricul desfășurat la nivel de REM și ROM, rom pentru că trestia de zahăr naște și amețeală, nu doar dulceață și vis).

Clima: în cazul în care îți plac poveștile, o să te gândești acum la puncte culminante, la climaxuri și ale lor conturări în realitate și în realități. O să zâmbești, o să îți aduci aminte de polisemantism și o să îți dai seama că povestea în care te-ai strecurat tu e povestea pe care nu știi să o scrii, dar pe care o scrii, fără să te gândești la semne de punctuație sau majuscule. Singurul semn de punctuație pe care ar trebui să încerci să îl eviți e punctul, pentru că te apropie de sfârșit, dar dacă ești magician și om cu aripi grele, dar care încă te ajută să zbori, să știi că sfârșitul nu există, punctul e posibilitatea cea matematică de te ajută să te legi de infinit, de o infinitate de drepte și de poveste. Și în cazul în care ești stângaci, inima te va ajuta să zâmbești și cu ochii închiși, atunci când cazi în gol și descoperi că te așteaptă o plasă de siguranță.

Metodele de procesare: sau sare și piper pentru că zahărul s-a apropiat deja și de cafea, și de rem și de rom și de tine în cădere. Dar nu uita că poți să zbori. Nu îți uita cuvintele.

  Tu ce tip de cafea crezi că este aceasta?

P.S.: ticăitul așteptării devine cuțit atins de frânghia care susține ghilotina.

Anunțuri

Despre colecționarii de începuturi sau cum să folosești literele când nu ai chef de nonsens

Alfabetic. Așa ar trebui să îți așezi tu sentimentele ca să îți dai seama că iubirea e destul de aproape de așteptare, dar suficient de departe de superficial.

Bucuros. Așa ai fost de fiecare data când ai segmentat linia orizontului. Segmentai cu gândul că poți să drămuiești timpul. Un timp pentru tine și un timp pentru cine are nevoie de el.

Cald. Așa ar trebui să îți fie mâinile după ce atingi cana de cafea sau după ce ochii tăi sărută începutul de lume și sfârșitul rătăcirii.

Dulce. Așa ar trebui să fie prima mușcătură de nor. Primul nor care nu ți-a adus ploaie, dar ți-a încălzit aripile.

Etc.

Și toate celelalte pentru că nu e bine să îți irosești toate literele.

 P.S.: chiar și în mărul lui Adam se ascund nevertebrate inferioare.

Despre ceasul cu 3 ticăituri sau cum să te obișnuiești cu schimbarea

Așează-te pe primul ticăit pe care îl visezi. Să nu crezi că e un lucru rău să visezi timpul sau să rămâi în același loc mai mult de un ticăit. Nu e un lucru rău nici să visezi.

Bătrânețea, apropierea și visarea nu sunt sinonime, poate se învârt din când în când în același atom semantic, dar nu te apuca să cauți semnificații acolo unde nu sunt. Nu mai diviza atomi, n-ai timp pentru așa ceva. E de ajuns să știi că se poate. Dar ar trebui să cauți ceva – mereu.

Îmbătrânește apropiindu-te de visare.

Sau visează că nu te apropii de bătrânețe.

Îmbătrânește visând mereu apropierea.

Nu visa apropierea, trăiește-o și îmbătrânește.

Apropie-te de bătrânețe visând.

Visează până îmbătrânești în apropierea unui înger care îți zâmbește.

Visează bătrânețea ca pe o apropiere între două bucăți de granit, de culori diferite, una roșie, alta galbenă, iar treptat granitul va eroda, dar pare-se că dispare doar stratul de suprafață spre a permite o mai bună apropiere față de vecinătate. Apropierea dintre ele va fi foc.

Fii un visător bătrân apropiat de semnul întrebării.

Apropie-te de visare și îmbătrânește.

Îmbătrânește întru visare și apropie-te de cealaltă pernă pernă din patul tău, perna aia cu flori de cireș sau cu o mică floare de cactus cusută de mână imediat lângă nasturii care închid în ei aripile visătorilor care s-au sacrificat întru somn în doi.

Visează bătrânețea și trezește-te aproape de oameni.

Apropie-te de bătrânețe iubind visătorii.

Iubește visarea și nu uita că a îmbătrâni înseamnă a-ți trăi povestea cu totul.

Apropie-te de visare cu pași mari, cu păși mici, cu pași potriviți pentru a face înconjurul lumii tale interioare, iar când ai ajuns în locul din care ai plecat și ți se pare că ai îmbătrânit, scrie tot ce ai văzut pe cel de-al doilea ticăit pe care îl vezi.

Visarea ta e apropiere, dar nu întreba de ce te apropii, ai să îmbătrânești cu întrebarea pe gene și ai să uiți să trăiești, să simți. Nu uita să simți, mai ales atunci când apropierea-ți perforează epiderma și strecoară în tine praf de stele. Cineva spunea că suntem praf se stele.

Îmbătrânirea nu a însemnat niciodată lipsa apropierii sau a visării, mai ales dacă știi să-ți alegi cuvântul în care vrei să te pierzi.

Îmbătrânirea înseamnă visare în măsura în care știi să te apropii de cel de-al treilea ticăit pe care îl auzi – magia se ascunde, de obicei, printre toate lucrurile pe care le arunci.

 

P.S.: îți (mai) place cafeaua (acum poți să spui „te iubesc”? ) ?

Salturi între realităţi

Adu-mi aminte să nu mai iubesc miercuri (ambiguitatea e intenţionată, cu alte cuvinte, da, să nu mai iubesc în zilele de miercuri şi da, mi-aş dori să lipeşti acest post-it virtual pe uşa de la frigiderul sufletului meu într-o zi de miercuri şi nu încerca să deschizi uşa, nu mai e nimic înăuntru). De ce miercuri? Pentru că aşa zic stelele alea nenorocoase care mi-au ţinut visele la distanţă, că ziua asta e potrivită pentru abnegaţie.

Sau mai bine, adu-mi aminte să nu mai iubesc deloc.

P.S. : iubeşti?

Anadiploza: Eşti liber să te joci. Să te joci de-a viaţa.

Puiul german de Ochelaria, în calitate de locuitor al ţinutului sufletesc eulian, mi-aruncă fulgi de ludic peste căminul cafeavecsourire-ist, astfel încât, să fie ludic:

1.Când citiţi, pentru a marca locurile unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Foarte, da’ foarte rar m-am îndurat să maltratez cărţile, adicătelea, să îndoi colţuri, să inscripţionez „cestiuni” pe paginile acestora, aşa că, primează semnele de carte sau pseudosemnele de carte aka post-it-uri, cărţi, plicuri, pixuri etc.etc.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou, şi, dacă da, care a fost aceasta?

Da, am primit niţcaiva cărţi, dar nu prea au fost primite, ci câştigate şi nu-mi vine în minte decât un singur nume : Mecanica inimii.

3. Citiţi în baie?

În baia de lumină( îmi place să citesc ).

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte, şi, dacă da, care a fost aceasta?

Da şi răspunsul se încheie.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Nu-mi vine în minte decât o colecţie de la polirom, nişte lecturici uşoare, pare-se, aşa că, o să vorbesc doar despre colecţia mea de carte, adicătelea, există cărţi pe care le-aş dispune sub forma unei locuinţe şi după ce aş rezolva cu detaliile arhitecturale, m-aş muta acolo!

6. Care este cartea preferată?

Maia-Rodica Braga.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi, şi, dacă da, care ar fi acestea?

Cartea enunţată mai sus a fost supusă unui număr extins de lecturi.

8. Ce părere aţi avea despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Aş caută umanul. În mine, nu în ei.

9. Vă place să vorbiţi despre ce aţi citit şi cu cine?

Câteodată, da. Cu omul care îşi deschide cerul pentru şi întru comunicare, dar şi întru sentimente, adicătelea, eu mai mult simt cărţile, decât le vorbesc.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Există un melanj dintre 3 teste: testul titlului, testul primei pagini şi testul paginii „rupte” din context, înrudită cu întâmplarea sau cu numărul 24.

În plus, mai există şi motive legate de rumoare, adicătelea, sugestii.

11. Care credeţi că este o lectura obligatorie, o carte pe care cineva trebuie neapărat să o citească?

Credinţa, lectura şi iubirea nu sunt obligatorii.

12. Care este locul preferat pentru lectură?

Stereotipii, s-ar zice, dar totuşi zic: undeva aproape de unica mare iubire, adicătelea, aproape de mare.

13. Când citiţi, ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Nu există linişte niciodată, interiorul meu e foarte gălăgios şi câteodată, s-ar putea zice că vorbele-i sunt muzică.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da, iar prima cestiune care-mi vine în minte e Ernesto Sabato.

15.Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele împrumutate?

Citesc, nu contează obârşia materială a cărţii.

16. O carte este pentru mine…. Cum aţi descrie o carte?

O bătaie a inimii în trei timpi: simţire, puţină gândire şi încă puţină simţire.

Mi-e drag s-o văd pe Ammelie jucându-se, deci, jocul să se ducă şi la ea şi să se mai ducă la orice suflet pasionat de ludic.

P.S. : an exam a day keeps the doctor away, but it definetely brings closer the psychiatrist!

24.

24!

24?

Despre începutul schimbării sau cum să spui mulţumesc zâmbind

ascunsainsuflet si fluturi-de-decembire mi-au dăruit acest premiu :

premiu

Şi regula zice că preniul trebuie să meargă mai departe către alte 10 persoane:

1.         copilANDRA pentru că e ziua ei mâine şi pentru că mi-ar fi plăcut să mă întâlnesc cu ea atunci când a fost în oraşul plin de praf şi minunat ( borcanul ăla cu fericire e tot la tine-n suflet )

2.         Ebelith pentru că este un copil cu un suflet măcinat de cuvinte, iar cuvintele ei sunt sentimente cu veştmânt de literă.

3.         Anita pentru că ea încă visează şi pe lângă faptul că visează, visează şi în verde, deci, nu se teme de culoare şi de fericire.

4.         Ascunsă în suflet pentru că atât cât am reuşit să o zăresc, mi-a plăcut să-i gust cuvintele.

5.         Mă ning în fluturi pentru că îmi plac fluturii şi pentru că am nevoie de fluturi în decembrie.

6.         O cafea cu lapte pentru că nu am uitat ce a scris şi la mulţi ani pentru mâine, Iulian şi alte urări nu-ţi mai fac pentru că trenul merge mai departe.

7.        Indignat cu idei pentru că simt nevoia să îi mulţumesc şi pentru că sunt „inspirată de zâmbet”.

8.         Filonous pentru că pentru mine, el este aici.

9.         Andra pentru că este un om minunat.

10.        Cel de-al 10-lea premiu se îndreaptă către fiecare om care m-a făcut să zâmbesc, pentru fiecare om cu suflet mare, pentru fiecare cititor, pentru fiecare suflet care m-a ascuns, pentru fiecare om care m-a iubit, pentru fiecare om care nu a avut curaj să-mi spună ce simte de teamă că eu nu simt la fel, pentru fiecare om care m-a făcut fericită, pentru mare.

P.S. : mulţumesc!

Pe platourile de filmare CAFEAVECSOURIRE sau îmbrăţişarea cu ludicul

Jocuri de vacanţă, zice omul Filonous !

1. Vezi cine-i la mijlocul blogrollului tau.

2. Spune cine este, şi mai mult – ce rol i-ai da într-un film, dac-ar fi după tine.

În ce fel de film vrei tu.

(genul de film sau numele filmelor dacă sunt deja existente)

3. Trimite leapşa asta lui, cât şi încă altor doi oameni de deasupra lui şi la alţi doi de dedesubt, din blogroll

Ce ciudat şi ce coincidenţă ! cum ar zice cuvintele dintr-o piesă de teatru şi totuşi, revenind la centrul universului ludic, cum aş putea să distribui eu oameni în filme, filme în oameni când eu şi filmele nu ne-am acordat prea mult timp unul altuia?

Cine-i la mijloc? La mijloc e Irina. Rolul ei într-un film mai mult sau mai puţin imaginar ( se poate la fel de bine ca el să existe, iar eu să nu-l fi văzut şi să pară că vorbesc întocmai despre el, dar să nu ne avântăm în abisul filmelor, că mai am lucruri de spus ) ar fi acela al unei femei pe nume Joan care locuieşte într-un orăşel micuţ în care oamenii se bucură la fel de bine de existenţa soarelui precum şi de existenţa pietrei de care se sprijină din când în când ca să nu cadă sau ca să nu uite că au suflet. Joan stă la curte. Curtea e împrejmuită de un gard de lungime medie ce poartă culoarea sentimentelor exprimate cu greu şi cu suflet şi în curte are copacul vieţii, la umbra căruia stă de fiecare dată atunci când vrea să schimbe lumea. Nu v-am zis. Joan e o luptătoare, zâmbeşte cu ochii închişi şi se bucură atunci observă că lucrurile pe care le face nu sunt în zadar. Zâmbeşte cu ochii deschişi şi se bucură atunci când vede că se schimbă, crede că şi lumea se schimbă şi aşa şi e, lumea ei se schimbă puţin câte puţin de fiecare dată când clipeşte.

Ei bine, spiritul revoluţionar care sălăşluieşte în mine grăieşte că nu doreşte a respecta ultima regulă a jocului şi nu o face din dorinţa de a brava, de a reinventa lumea, de a-şi testa abilităţile de dictator, o face pentru că jocul e aici pentru toţi aceia care îşi doresc jocul.

Pentru a parafraza cuvintele omului cu nume mioritic : purtaţi-vă bine pui de români şi nu uitaţi şi jocul.


P.S. : Irina, iertată să îmi fie purtarea ( nu ţi-am răspuns la leapşă ), dar sper să îmi fi răscumpărat greşeala ditribuindu-te acum şi aici ! Enjoy platourile de filmare ale cafelei cu zâmbet !

Mă joc muncind şi muncesc jucându-mă sau : sufletul tău are nevoie de tine.

Irina îmi vorbeşte despre definiţii şi despre joc şi îmi spune că trebuie să definesc următoarele cuvinte :

Amintirea e zidul de care ne sprijinim atunci când clipa prezentă loveşte în noi.

Noaptea e bătaia din aripi a unui fluture.

Ochiul este versul nescris al unui poet nenăscut, el vede tot, dar nu ştie nimic.

Visarea e edenul unora şi nefericirea fiecăruia dintre noi.

Cuvintele sunt hainele pe care le îmbracă gândurile.

Leapşa numărul 1 merge mai departe către Copilul ăsta cu iubire-n ochi & Ammelie .

cuvintele de definit şi de iubit sunt :

1. piatră

2. inimă

3. infinit

4. negru

5. buze

În lunga călătorie spre tărâmul jocurilor, am descoperit că stimatul călător , Deirdre şi JOD îmi pasează următoarea leapşă :

1)Ia cartea cea mai aproape de tine,deschide la pagina 18, şi găseşte rândul 4

Pe un perete un mic portret care da încăperii o ( atmosferă de viaţă oprită atunci )

2) Intide-ţi braţul stâng pe spate cât de mult poţi. Ce atingi?

Straturile conştiintei mele.

3) Care a fost ultima emisiune pe care ai văzut-o la TV?

Ultima chestie cu care am intrat în contact în materie de televiziune a fost un episod din Friends.

4) Fără să te uiţi la ceas, spune ce oră este?

Este ora în care oamenii ar trebui să îşi dea jos fondul de agresivitate şi totodată, voracitatea pe care o manifestă atunci când vine vorba de a avea,

5)Acum uită-te la ceas, ce oră e?

E ora în care oamenii ar trebui să simtă.

6) Când ai făcut ultimul pas afară? Ce făceai?

Astăzi, pe la ora prânzului. Eram în drum spre bucăţica mea de mare, adică, m-am întâlnit cu nişte oameni şi am sărbătorit ziua muncii, iar acum am ajuns acasă. Marea e încă Cu mine.

7) Înainte să începi chestionarul acesta, ce ai făcut?

Am fost în mijlocul naturii ( poate nu chiar mijlocul, dar nici marginea naturii nu era, am fost undeva unde timpul nu există ).

8 ) Ce porţi acum?

Tot ce-i al meu port cu mine, adică, una bucată suflet şi câteva gânduri, nu prea multe că mă sufoc sub greutatea lor şi a sentimentelor.

9) Ai visat noaptea trecută?

Da.

10) Când ai râs ultima data?

Astăzi.

11) Ce e pe pereţii camerei în care te afli?

O mare de alb, două tablouri şi o poză cu mine din clasă întâi ( DOOM-ul zice că pot să zic şi clasa întâia ).

12) Care e ultimul film pe care l-ai văzut?

I love you, man !

13) Dacă ai deveni multi-milionar peste noapte ce ai face cu banii?

I-aş arde, dar asta înseamnă poluare, deci, aş încerca să fac oamenii fericiţi ( fericirea nu se cumpără, dar din când în când are nevoie de ea : oameni care mor pentru că nu au bani pentru tratament, copii care-şi pierd visurile etc.etc. )

14) La ce te gândeşti acum?

La lumina de august şi la toate iubirile pe care le-am netrăit dormind şi la teatru.

15) Dacă ţi-ai putea pune o dorinţă, şi ştii că se va îndeplini care ar fi aceea?

Dorinţă aceea se ascunde în sufletul meu.

16) Imaginează-ţi că primul tău copil este o fată, cum ai vrea să o cheme?

Maia.

17) Imaginează-ţi că primul tău copil va fi un băiat, cum ai vrea să îl cheme?

Tudor.

18) Gata,asta a fost tot.Mai vrei?

Da. Ce? Puţină cafea, puţin suflet şi puţină, foarte puţină iubire. Dar oamenii ( nu ) mai iubesc.

Cât despre leapşa cu numărul 2, aceasta nu are o destinaţie precisă, ea merge către toţi cei care mă iubesc, toţi cei care nu mă iubesc, toţi care se joacă, toţi cei care…etc.etc.

I cannot live without books

Rules of the game:

1. go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

2. go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

3. go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover. use Photoshop or similar to put it all together.

3413499217_407407b3d31

The name of my band : Double Helix

The title of my first album : I cannot live without books.

And now:

1. Double Helix can refer to :

  • -a pair of geometrical shapes,
  • -a book about the discovery of the double helix structure of DNA,
  • Double Helix (The Outer Limits) — an episode of The Outer Limits TV series.
  • -Doublehelix, a character in the animated film Asterix and the Vikings
  • Double Helix (novel), a 2004 novel by Nancy Werlin
  • -The Double Helix Nebula, a gaseous nebula in the Milky Way Galaxy.
  • -Double Helix the animation group, working with the Super Flash Brothers on a famous animation portal, Newgrounds.
  • -Double-Helix are an alien race in the Wing Commander science fiction series.
  • -Double Helix, a WIP[disambiguation needed] Metroid Zero Mission and Metroid Fusion Editor
  • -Soldier Of Fortune 2: Double Helix is the name of a game
  • Double Helix Games, a video game developer

2. The entire quote is : I cannot live without without books and it belongs to Thomas Jefferson.

3. And the picture is here.

Şi pentru că acum cuvintele  lui Shakespeare au obosit, mă opresc şi zic : îţi mulţumesc, Ammelie.

P.S. : e joi.

Later edit : jocul merge către  Copilul ăsta cu iubire-n ochi şi către Călător.

Ana ( lumea ) ca ( voinţă ) joc ( şi reprezentare ) sau nevoia de ludic

EXORDIUM ( ex abrupto ) :

„Maya, vălul Iluziei, acoperind ochii muritorilor, îi face să vadă o lume despre care nu se poate spune dacă este sau nu este, o lume care seamănă cu visul, cu razele soarelui pe nisip, când de departe călătorul crede că vede o pânză de apă sau o frânghie aruncată pe pământ pe care o ia drept şarpe..”

Draga mea Ammelie ( astăzi sunt puţin mai posesivă decât de obicei ), ţin să îmi manifest gratitudinea pentru invitaţia la joc şi totodată mi-aş dori să îţi ofer o cafea cu zâmbet şi parfumul unui început de noapte. Deci, îţi mulţumesc.

Nume: Ana-Maria ( zicea nume, dar m-am gândit să pun totuşi prenumele, sper a nu se înţelege că am trişat ).

Câteva cuvinte din 4 litere: amortizor, armistiţiu, ambiguitate, aton, atom, alb, Atlantida, Aristotel, abajur, antilopă, aritmetică, amurg, antiteză, aluminiu, antracit, arab, androgin, acalmie, astăzi, alun, aed, an, a… ( poate că ar trebui să mă opresc ).

Numele unui băiat: Albert.

Numele unei fete: Aglaia.

O ocupaţie: Actor(ia).

O culoare: Albastru.

Ceva ce o să porţi în viitorul apropiat: Adidaşi.

Un nume de mâncare: Ananas.

Ceva ce găseşti în baie: Apă.

Un loc: amfiteatru.

Un motiv pentru întârziere: A uitat timpul să se oprească.

Ceva ce ai urla: Ama ! ( latina nu-i o limbă moartă ).

Un titlu de film: Anteaters. They’re Just Crazy-lookin ( este de fapt titlul unui episod din Two and a Half Men, iar dacă încă vorbim despre filme, din păcate, nu-mi vine în minte decât Addendum, iar mai apoi, trebuie să mărturisesc că eu şi filmele nu ne întâlnim prea des ).

Ceva de băut: Amaretto.

Un grup muzical: Aerosmith ( Ai gou craizi, craizi, beibe, Ai gou craizi… acum şi voi ! ) sau corul Adagietto ( the nicest profest in the worldest acum chiar că mă iubeşte ! ).

Un animal: Albatrosul ( poate fi şi albatrosul lui baudelaire ).

Un nume de stradă: Abnegaţiei ( oamenii tind să uite că abnegaţia nu e doar o stradă ).

O marca de maşină: Aston Martin.

Titlul unei melodii: A beautiful mess-Jason Mraz sau Actorul-Vasile Şeicaru sau Alte clipe trăite, alt epilog-Pasărea Colibri.

Cum ziceam al’dat’ : Jocul se duce mai departe către toţi aceia care încă simt nevoia să utilizeze tonul ludic atunci când vorbesc cu sine sau cu ceilalţi.