24

Pentru unii 24 este doar un număr, pentru alţii 24 nu este nimic.

24 este un număr natural care urmează după 23 şi este înaintea lui 25.

O zi are 24 de ore.

24 este cel mai mic număr cu exact 8 divizori : 1, 2, 3, 4, 6, 8, 12 şi 24.

Aurul pur are 24 de karate.

Produsul oricăror patru numere consecutive este divizibil cu 24.

Sezoanele 1, 2, 3 şi 4 din Two and a Half Men au 24 de episoade.

Pe 24 august s-au născut Jorge Luis Borges ( 1899 ) şi Paulo Coelho ( 1947 ).

Melodia cu numarul 24 din lista mea de winamp este Radiohead-You.

La pagina 24 din una din cărţile pe care le citesc acum scrie : „O săptămână Maria nu se îndepărta de casă. De la fereastră vedea plaja, goală, şi la un kilometru ghicea Calul de salcie. Simţea un fel de ură începând cu marea şi sfârşind cu soarele. Duminică nici măcar nu coborî de la mansardă; zăcu în pat, inertă, cu ochii în tavan, până ce obosi, şi albul varului se făcu negru. Atunci se născură în ea senzaţii funerare; i se părea că e moartă, cu funcţiile organice şi sentimentale anulate, dar cu conştiinţa întreagă; simţea şi înţelegea totul, fără să o doară nimic şi fără să regrete.”

În 2 zile, pot rescrie lumea şi în 4 zile pot şterge tot ce am scris.

Anunțuri

Poveste fragmentată

Aruncând un ochi (după ce am aruncat ochiul, l-am luat şi l-am pus la loc ) peste cuvintele ce au ajuns a fi intermediari între căutătorii de comori şi de slove cu mai mult sau mai puţin sens şi Cafe avec Sourire, am hotărât să împărtăşesc câteva „cuvinte cheie”.

O „păpădie” s-a trezit cu noaptea în cap, şi-a aruncat gândurile pe geam şi a aşteptat să bată vântul, a vrut să vadă cum se împlinesc dorinţele.

Apoi, aceeaşi păpădie s-a apucat de „citit în cafea”; în urmă cu câteva zile a primit o vizită de la un „fluture albastru” şi cana din care acesta şi-a savurat „cafeaua cu zâmbet” a rămas nemişcată pe măsuţa din sufragerie.

În cană a văzut „furnici” şi atunci şi-a dat seama că „bunica ştie tot”, astfel încât şi-a sunat bunica şi a întrebat-o ce semnificaţie au furnicile. Răspunsul a sosit prompt, furnicile îţi arată „cum o să mori”. Cu alte cuvinte, indiferent cât de mult ai munci şi oricât de mult te-ai chinui să schimbi lumea, într-o zi, cineva o să te calce în picioare şi nici măcar nu o să îşi dea seama. Dar ştii ce? Eu zic că merită să lupţi ! Schimbă lumea !

Păpădia s-a gândit că bunica are iar o depresie astfel încât i-a închis telefonul şi a privit „ochii care au apărut pe cer” şi deodată o voce suavă se auzi „vrei să mergem la o cafea?”, iar păpădia a închis geamul, s-a aruncat în pat şi s-a apucat să scrie „cuvinte de drag pentru iubiţi”, dar cum ea nu se pricepea la iubire, a scris multe pagini albe, atât de multe, încât i s-a terminat pasta de la suflet.

Tot păpădia asta credea în „suflete pereche” şi deci, îşi aştepta „pinguinul sărit din bombă”, pentru că nimic nu o făcea mai fericită decât „iubirea cu gust de cafea”.

Se auzi un ciocănit. Era cineva la uşă. Acelaşi ciocănit se mai auzi o dată. Era „omul cu un pantof roşu” care îi adusese o „valiză roz” şi care avea „sufletul de sticlă”. Când a ciocănit a treia oară, s-a auzit un sunet de sticlă spărgându-se.

„Ce zi este azi?” şi „Ce vor oamenii?” sunt întrebări pe care păpădia aceasta şi le pune zilnic şi singurele răspunsuri la care a ajuns până acum sunt : „iubesc marea şi cerul”, „am început să strâng în braţe fericirea”, „fluturi în maini”, „răsăritul la mare”, „curcubeu de sentimente”, „dragoste la vama veche”

Aceasta a fost povestea fragmentată a unor cuvinte mângâiate de timp.

Luna august şi lunile care au gust

Ceasul meu a spart geamul în bucăţi, zice că nu a mai suportat tăcerea. A sărit pe fereastră şi a înjunghiat toţi norii care i-au ieşit în cale. Credea că norii sunt cei care îi fac pe oameni să viseze.

A muşcat o bucată de ciment din blocurile care ascundeau soarele, a mestecat-o tacticos până ce gândurile i-au căzut în cer. Nu le-a aruncat nimeni acolo, au căzut zburând.

A sfâşiat asfaltul cu unghiile. Din asfalt nu curgea sânge, nu curgeau lacrimi, el nu simţea durere, îl sfida cu superioritatea lui.

Ceasul s-a aruncat în faţă unei maşini dar roţile l-au ocolit în mod peremptoriu doar pentru că nu s-au îndurat să pună ele ştreangul de gâtul unui biet vânzător de suflete.

Ceasul a devenit vânzător de suflete, căci de fiecare data când cineva îl priveşte, el fură sufletul privitorului. Nu l-a acuzat nimeni de furt, pentru că nimeni nu a găsit dovezi.

Aşadar furtul de suflete e doar o problemă de timp.

Ceasul s-a întors apoi acasă şi şi-a cerut iertare.

M-am uitat la el şi l-am întrebat, pentru ce să te iert?

S-a uitat la mine şi totul a devenit o problemă de timp.

Patru zile cu lămâie, căpşuni, piersici-nectarine şi albul cel dulce

„-Tocmai am venit din Germania, dacă nu ai fost, ar trebuie să te duci şi tu, du-te peste tot în lume, e tare frumos.” ( Ochii ei albaştri şi ochelarii care îi protejau m-au dus cu gândul la trecut şi totodată la viitor, uneori te îndrăgosteşti de clipe şi uiţi că o mare de albastru e fărâma de infinit de care aveai nevoie )

„-Eşti tare drăguţă, domnişoară.”( Timpul care i-a mângâiat chipul şi iubirea care i-a mângâiat sufletul… )

„-Nu vreau, mulţumesc. Tocmai am băut cafea şi ştii cum e.” ( Tocmai eu să nu ştiu cum e cu cafeaua? )

„-Sunteţi foarte frumoase amândouă.” ( David şi surioara lui cea blondă alături de verişorul William, nişte pui de oameni care vor schimba lumea. )

„-Mi se pare o jignire să nu ţii minte o femeie frumoasă timp de cinci minute.”( Nu era Dr. McDreamy, McSteamy sau ceva asemănător, era doar un doctor cu ochii blânzi şi glasul cald, cu sau fără ochelari, avea aceiaşi ochi blânzi )
….
Privind atâtea suflete, îţi aduci aminte ce e viaţa.

Das schwerste Bürde

De cinci zile fuma aceeaşi ţigară.

De fiecare dată trăgea un singur fum, iar apoi o stingea, o lipea de sufletul lui şi o stingea.

După ce o stingea, asculta timpul care săpa în sufletul său.

Când îşi aprindea ţigara, lua foc cerul şi cu sufletul său stingea focul.

Când din tigară nu a mai ramas decât scrumul din sufletul său, a tăcut.

Nu mai avea ţigări, nu mai avea cer, nu mai avea suflet, era singur.