Despre apropiere sau cum îți piere cheful de cafea dacă descoperi că era ceai

Zice-se că atunci când investești mai mult decât e cazul nu ești cretin, ci zice-se că doamna Karma, aia de s-a băgat în relație de concubinaj cu existența umană, va liniști apele, nu vor mai fi valuri, nu vor mai fi copii needucați, foamete nici atât, război, nici măcar, iar oamenii, oamenii vor învăța să fie sinceri.

Știi când zic oamenii că sunt cel mai bun prieten al sincerității, iar mai apoi, când deschid portofelul ca să își plătească traumele emoționale, descoperi că au cartea de vizită a duplicității?

Știi cum e când oamenii se comportă într-un anume fel, suficient cât să îți atingă epidermul ăla sufletesc, pentru ca mai apoi să îți dai seama că nu era cazul să permiți o apropiere?

P.S.: ție pentru ce îți pare rău?

Anunțuri