Confetti. Petrecere de ramas bun.

S-a trezit cu fata la cearsaf, cu sufletul ascuns sub perna si cerul ii zambea, dar el nu avea timp pentru a privi cerul, trebuia sa isi deschida caietul cu coperta neagra si sa isi inventarieze toate faptele bune. Paginile albe ii zambeau, dar el s-a suparat si a inceput sa sfasie fiecare pagina a caietului pana cand a descoperit ca si-a pierdut viata. A luat bucatele de hartie, sfasiate de el, de mainile lui reci si a inceput sa le sarute cu buzele-i tremurande. Iubea o bucata de hartie.
A doua zi, s-a trezit cu fata lipita de perna. Poate ca sufletul voia sa se reintoarca la stapanul sau sau mai degraba, stapanul voia sa se reintoarca la el. Dar nu, el s-a ridicat din pat, si-a atins usor buzele si si-a dat seama cat de uscate ii erau, ii era sete si nu voia sa bea nimic. Iubea o bucata de hartie.
A treia zi, a descoperit ca a pierdut bucata de hartie.

Jucandu-ma cu timpul..

Leapsa de la Fata cu buburuze . Multumesc frumos.

1.Oamenii de care îmi pasă cel mai mult:
Sunt acei oameni care imi sunt mereu alaturi, acei oameni pe care am invatat sa ii iubesc si care m-au invatat sa iubesc, acei oameni pe care ii iubesc pentru tot ce reprezinta, acei oameni care mi-au educat sufletul, acei oameni care mi-au daruit tot ceea ce aveam nevoie pentru ca sa intalnesc « pasarea albastra ». Sunt cei care mi-au daruit viata si s-au straduit a ma invata sa devin Om. Sunt oamenii care sunt copacii din padurea cea fericita. Sunt Oamenii.
2.Sunt mândră de mine pentru că:
Sunt mandra de mine pentru ca treptat am descoperit ce vreau si ce pot. Sunt mandra de mine pentru ca am invatat sa nu mai fug de sentimente si sa le exprim. Sunt mandra de mine pentru ca nu sunt buruiana. Sunt mandra ca am reusit sa construiesc relatii minunate cu persoane care merita totul. Sunt mandra de mine pentru ca sunt in proces de evolutie, sunt pe cale sa devin Om si asta nu ma sperie. Sunt mandra de mine pentru ca am invatat sa citesc suflete.
3.Oamenii pe care îi admir:
Exista multe persoane pe care le admir. O sa incep sa numesc doar atat : bunicii mei. Cu toate ca doar bunicile mele mai sunt in viata si pe unul din bunici nu l-am cunoscut, atat cat am cunoscut din ei m-a facut sa tremur de emotie, de bucurie pentru ca am descoperit ca iubirea poate dura o viata intreaga, ca valorile nu se pierd in timp, poate doar amintirile, pentru ca am descoperit ca poti fi Om, pentru ca povestile lor sunt nemuritoare pentru sufletul meu care e impaienjenit de o iubire enorma si de admiratie pentru ei.
4.Îmi place mult să:
Imi place mult sa comunic. Imi place sa scriu, lucru ce ma ajuta sa ma eliberez. Imi place sa beau cafea cu zambet, imi place sa stau o saptamana(timpul meu subiectiv, o saptamana=eternitate) in rai cu prietenii mei si sa ne luptam cu noaptea si sa savuram fiecare clipa. Imi place sa zambesc si sa mi se zambeasca. Imi place sa iubesc, imi place ideea de a iubi. Imi place sa privesc oamenii pentru a-mi imagina povestea din spatele privirii lor. Imi place sa imbratisez si sa fiu imbratisata. Imi place sa ajut si sa ii fac pe cei din jur sa zambeasca. Imi place sa citesc suflete. Imi plac cartile bune. Imi place marea si nisipul care imi mangaie degetele si soarele care imi mangaie trupul. Imi place sa ascult colinde. Imi place sa imi fie cald si sa ma simt simt in siguranta. Imi place mult sa pasesc pe drumul vietii. Imi place.
5.Îmi doresc să:
Imi doresc sa fiu Om si imi doresc ca toti cei de langa mine sa fie fericiti.
6.Unele dintre cele mai bune lucruri făcute de mine:
Am invatat sa iubesc.
7.Mi-ar plăcea să devin:
Om.
8.Îmi propun să:
Sa fiu o persoana mai buna, sa zambesc mai mult, sa ajut mai mult, sa fac lucrurile bine.
9.Prefer să:
Imi exprim sentimentele atunci cand simt ca trebuie sa o fac, iar nu cand mi se cere.
10.Ştiu că pot să:
Iubesc.


Jocul merge mai departe catre Every Day , Dmitriy , Tedy si Andu .

Tu cine crezi ca esti?

In fiecare dimineata, lumina fumeganda a soarelui il trezea si il facea sa deschida ochii acoperiti de esenta de vise si de parfum de curcubeu ( curcubeul se ascundea in sufletul lui, dar el nu l-a vazut niciodata ). Sufletul dormea. Nu mai iubise demult. Omul se ridica din pat, se duse in fata oglinzii si se uita atent la mastile care se intindeau pe masuta din fata lui, nu stia pe care sa o aleaga. Cand s-a privit in oglinda nu mai avea chip, iar sufletul inca dormea.

Copacilor, cu drag.

In fiecare zi descopar ca am o padure fericita. Am multi copaci pe care ii iubesc cu toata fiinta mea. Iubesc fiecare frunza, fiecare nervura, fiecare creanga, fiecare pata de culoare, fiecare zgarietura pe care timpul le-a facut-o, iubesc fiecare copac asa cum timpul iubeste zborul.
Un copac isi infige temator radacinile in pamant, sperand ca pamantul ii va oferi hrana de care are nevoie. Fiecare copac din padurea mea se hraneste cu iubire, cu prietenie, cu suflete amestecate cu vise si dorinte, cu dezamagiri peste care trecem mai devreme sau mai tarziu pentru ca padurea isi sustine fiecare copac. Copacii sunt puternici, puterea exista si o descoperim pe zi ce trece.
In fata copacilor, nu imi e teama sa vorbesc despre sentimetele mele, nu imi e teama ca nu sunt inteleasa, caci stiu ca as putea fi inteleasa, nu mi-e teama ca nu o sa reusesc sa trec peste toate lucrurile negative care par sa soseasca parca precum niste scrisori aduse de un postas fara vina, nu imi e teama sa zambesc, nu imi e teama de vulnerabilitatea mea, nu imi e teama sa plang si sa arat ca ma doare, nu imi e teama sa vorbesc, nu imi e teama sa ma las ajutata, nu imi e teama decat ca nu fac lucrurile suficient de bine.

Pentru ca va iubesc.

Jurnal de calatorie

Orele se scurgeau cu rapiditate. Timpul isi folosea aripile cu zambetul pe buze ( timpul are buze, insa nu a sarutat pe nimeni ). La ora 4 a.m., somnul meu a fost intrerupt, iar eu eram in fata liceului cu bagajul in mana si cu sufletul la purtare, plecam in excursie.
Am ocupat locurile in autocar si apoi autobuzul s-a inrudit cu timpul, mergea cu rapiditate ( autobuzul nu avea buze, avea doar roti ). Au urmat ore de zambete, glume, conversatii, imbratisari, portretul lui dorian gray, videoclipuri, muzica etc.etc.
O data ajunsi la vama, domnul care se ocupa cu vamuirea ( nu a sufletelor ) noastra catre teritoriul vecin a urcat pret de cateva minute in autocar si ne-a admirat pozele de pe cardul de identitate. A luat actele care dovedeau ca parintii minorilor au fost de acord ca acestia sa paraseaca « casa » si apoi, ne-a urat drum bun si ne-a lasat sa trecem ( eu si cu A. am avut ceva probleme cu acest document, dar, cu putin noroc, am ajuns la vecinii nostri care au « nisipuri de aur » ).
Am mers iar cu rubedenia timpului la cateva obiective turistice. Am vizitat castelul faimoasei regini Maria si am aflat ca maimuta se zice “maimuna”, iar te iubesc se zice “ obicium te”. Apoi, am cautat indelung hotelul la care am locuit o zi intreaga. Am ajuns intr-un final fericit, ne-am lasat bagajele. Apoi, am coborat spre a cina. Am comandat noi cate ceva de la chelnerul care era un om atat de vesel si de comunicativ incat am inceput sa ii testam cunostintele in materie de limbi straine si eu am fost fericita pentru ca am auzit germana ( mi-a adus aminte de copilarie ).
La un moment dat, m-am dus la bar sa ii cer barmanului 2 « sex on the beach », ceea ce am uitat sa mentionez, este ca, langa mine, la bar se afla un barbat ce parea a avea in jur de 50 si un pic de ani si mi-a zis ceva in limba lui, dupa care i-am zis ca nu putem comunica decat in limba lui Shakespeare, iar atunci raspunsul domnului a venit prompt « it’s too cold for sex on the beach », iar la auzul acestei replici « minunate », am simtit ca spatele meu poate comunica mai mult decat ar face-o cateva cuvinte.
Am baut 3 expresso si tin sa zic ca a fost unul dintre cele mai bune pe care le-am baut. Orele treceau, seara am stat la povesti in camera, dupa care am avut parte de un ritual de infrumusetare, iar mai apoi, am coborat iar la barul hotelului si am continuat povestile. Am mai baut un expresso si spre uimirea mea, am comunicat intens cu o persoana cu care poate nu as fi facut-o si acea persoana mi-a dovedit inca o data ca este Om si ca merita respect. Multumiri persoanei in cauza care a ascultat discursul meu « ce minunat ».
Treptat, oamenii se duceau la culcare, iar eu si A. am avut parte de aventuri pe balcon. Eram atat de adormita incat am reusit sa imbratisez cu fruntea usa de la balcon, care a binevoit sa nu imi lase vreun cucui. Apoi, au urmat vreo doua ore in care eu si A. am sintetizat povestea vietii noastre. A fost frumos. Iar dupa ce povestile s-au incheiat « ce crezi ? », am adormit. Cred ca era 4 a.m. Ceea ce inseamna ca ziua se incheiase.
In ziua urmatoare, adica la ora 8 a.m., am coborat spre a dejuna si cafeaua m-a incalzit putin. Dupa micul-dejun, am fost sa vedem « nisipurile de aur » si inca o data, marea mi-a aratat ca ea este frumoasa oricand si ca ramane unica mare iubire. Adidasii mei au avut parte de contact direct cu apa, iar mainile mele se bucurau de nisipul care ascundea scoici aduse la mal de valurile care mangaiau « aurul ». Marea iar mi-a zis « te iubesc ».
Dupa ceva vreme, ne-am imbarcat in autocar si am plecat spre casa. Au urmat iar zambete, conversatii, muzica, dans etc.etc. Am ajuns la vama si domnul de la frontiera ne-a pregatit intrarea in eterna si fascinanta Romanie, oferindu-ne o doza de atitudine de om « superior », dar, trecand peste ceea ce numim detalii, am ajuns. Apoi, am fost in ceea ce unii numesc Costangeles, iar altii, simplu Constanta si pret de doua ore, a fost « casa » noastra. Am fost in « Tomis Mall », iar acolo am consumat ceea ce noua ne place sa numim alimente. Am auzit si o discutie interesanta in baia mallului, intre 3 fete care stateau efectiv in baie si ascultau muzica, ciudat sau nu, nu stiu, dar una dintre ele se intrba « fata, ce as fi facut eu daca nu ar fi existat rimelul ? ». Nu stiu ce ar fi facut ea daca nu ar fi existat rimelul, dar ceea ce stiu este ca mi-a parut un oras linistit.
Dupa cateva ore, am ajuns acasa ( sfarsit abrupt ) .