Tigari si nisip printre degete..

Sfarsit de august, sfarsit de vara…sfarsitul multor lucruri. Nimic nu pare sa inceapa bine. Totul se termina fie prea devreme, fie prea prost. Alte lucruri nici macar nu incep. Ce nedrept. Sau poate ca nu e vorba de nedreptate, poate ca nedreptatea asta este pur si simplu o lege implacabila a naturii, nedrept pentru unul, drept pentru altul, nimic care sa multumeasca pe fiecare. Astfel incat, sa fim fericiti. Fericire si nefericire. Tu, inca mai iubesti ?
Cine alege cand incepe ? Cine alege cand se sting sentimentele ? Cine alege cand apar sentimentele ? Cine alege unde se opresc stelele cand cad ? Cine alege cand se termina grafitul creionului ? Cine alege care scrisori nu ajung la destinatar? Cine alege oamenii pe care ii intalneste? Cine alege unde e cerul si unde e pamantul ? Cine alege unde incepem noi si unde se termina lumea ? Cine alege daca avem fluturi in stomac? Cine alege?
Tu alegi, chiar daca nu stii intotdeauna sa alegi. Tu alegi, chiar daca nu stii daca o sa fie bine. Tu alegi, cu toate ca nu ai nici cea mai vaga idee care iti sunt toate optiunile. Tu alegi, indiferent de situatie. Pentru ca tu alegi, tu suferi, tu iubesti, tu ai totul, iar daca ajungi sa afirmi ca nu ai nimic, inseamna ca ai tot ceea ce iti trebuie si tot ceea ce meriti.
Sfarsit de vara, sfarsit de august… Sfarsitul asta e un inceput.
Anunțuri

Cadoul pe care l-am primit mai tarziu..

Astazi, langa fantana de langa arhitectura, l-am vazut pe el. Pe cine? Pe Mircea Cartarescu. Am fost tintuita de uimire pret de cateva secunde, iar apoi m-am indreptat spre cel ce a marturisit „De ce iubim femeile” si i-am cerut un autograf.

Era un om simplu. Tricoul galben, ochii mari, spiritul calm, intrebarea „Cum te cheama?”, replica „Doar daca imi dai si un pix” sunt cadoul minunat primit cu intarziere.

Multumesc.

„când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

……………………………………. ” ( Mircea Cartarescu )

Today is my (b)day..

Ei bine, astazi nu am de facut decat o singura declaratie:

Dragi prieteni, sa stiti ca va iubesc mult, ca am citit toate mesajele, toate e-mailurile, toate sms-urile si fiecare cuvant si-a sapat loc in inima mea, fiecare inteles si-a sapat loc in sufletul meu.. Fiecare dintre voi are asigurat teren la mine in suflet, asa ca voi nu o sa ramaneti niciodata fara adapost pentru ca va iubesc prea mult ca sa va dau afara din locul in care avem „un sa dormim” .. va iubesc mult si va multumesc pentru tot. Va imbratisez si va iubesc si iar va iubesc si iar va iubesc.. Pana cand o sa raman fara iubire.

[ ne vedem maine si ne iubim mereu 🙂 ]

Harta patata de noapte..

Te-ai saturat de aceleasi greseli din care se pare ca doar tu esti cel care nu invata nimic ? Esti satul de toti cei care vad cum te dezintegrezi si care vor sa prinda cele mai bune bucati din tine ? Asculti de inima ? Asculti de ratiune ? Asculti de tine ? Ai curajul sa fii tu ? Te-ai saturat sa ajungi mereu de unde ai plecat si toti cei din jur sa iti spuna ca e vremea pentru un nou inceput ? Crezi in oameni ? Iti place sa bei cafea ? Te-ai saturat sa fii mereu acolo ? Te-ai saturat sa fii mereu omul bun ? Iti place sa faci oamenii fericiti ? Vezi dincolo de aparente ? Cand bate vantul, te simti zmeu ? Cand ploua, inima ta se raceste sau se incalzeste ? Ai auzit cum iti bate inima de fiecare data cand ii vorbesti de iubire ? Ai observat cum luminile de la semafor se schimba mereu si mereu, fara sa tina cont ca trecatorii se grabesc sau nu ? Te doare sa vezi ca iubirea celor din jur e mereu o altfel de iubire ? Te doare sa ti se spuna ca nu ai sentimente ? Te doare cand iti pasa prea mult ? Zambesti cand iti vine sa plangi ? Ti-e teama sa nu ranesti oamenii cu ranile tale ? Ti-e teama sa nu care cumva sa uiti sa iubesti ? Te gandesti la viitor ? Vrei sa auzi adevarul ? Ti-e dor de o imbratisare ? Cand ai spus ultima oara « te iubesc » ?

Ai ajuns nicaieri? Inseamna ca ai ajuns unde trebuia.

Ultimul fum..

Tigarile se fumeaza, iar iubirile se traiesc.

Cum ar fi sa iubesti o tigara ?

Tigara ar trai ?

Oare o tigara are sentimente ?

In mod ciudat, uneori ma simt lipsita de sentimente.. si nu sunt o tigara, desi adesea cei din jur incearca sa traga ultimul fum pentru ca ulterior sa afirme victoriosi « am mai fumat una ».

In jur se aprind tot mai multe chibrite. Si ard treptat, asteptand sa aprinda iubiri. Tigara isi asteapta chibritul.

Flacara se stinge treptat..

Chibiritul isi asteapta tigara..

Istoria sentimentelor mele

Intr-o zi de vara pe la sfarsitul lunii august, mai exact pe 24 august 1990,intr-o frumoasa zi de sambata, s-a nascut o fiinta umana ce astepta sa invete sa devina om.Nu a trecut mult timp si cei se pareau a fi parintii acestei fiinte, au luat-o acasa si s-au hotarat sa o ajute sa devina om.Timpul trecea cu o rapiditate imposibil de monitorizat, astfel incat tot ce s-a intamplat in perioada cuprinsa intre nasterea acestei fiinte si momentul actual poate parea relativ greu de descifrat, astfel incat ma limitez la amintiri din prezent.
Nu stiu cum, dar e cert ca a aparut.Poate ca va intrebati cine?Nu cine, ci ce.A aparut iubirea.Era o dimineata de vara si cand m-am trezit am descoperit ca stateam in bratele ei, o priveam in ochi si brusc am vazut dincolo de aparente.E ciudat cum iubirea sufera, provoaca rani, rani ce sunt ulterior ascunse,dar a caror urma ramane cu scopul de a pretui ceea ce a fost odata, iubirea sadeste zambete si culege suferinta.Iubirea provoaca rani si totusi pentru ea as fi in stare sa ma automutilez, pentru ca vreau sa iubesc pana cand ma voi transforma intr-un monstru, un monstru ce nu va fi iubit de nimeni altcineva decat de niste umbre dornice sa il invaluie si sa il protejeze.
Toate par a fi la poli opusi si totusi totul se leaga pentru ca ulterior sa formeze streangul care-ti spanzura orice urma de speranta, intelegere.Vreau sa cred in oameni, ei cred in mine, vreau sa inteleg si sa sper…Vreau?!Cum se face ca atunci cand am impresia ca totul a murit, mi se dau franturi de viata care retrezesc in mine ganduri, idei, sentimente..Si toate astea, cu ce scop?Numai si numai pentru a-mi smulge foita impenetrabila a sufletului…Totul pentru a suferi.Si asa a aparut si suferinta, precedata de iubire.
Nu dupa mult timp, am facut cunostinta si cu ura, dar din fericire, vizita ei a fost una pasagera.Cum sa urasc, cand simt ca nu mi-a mai ramas timp nici macar pentru a iubi?Ei bine, tot ce imi ramane de facut este sa iubesc.Ma indrept cu pasi micuti si repezi spre prezent.Iubesc.
Cineva imi spunea la un moment dat ca sentimentele se nasc, traiesc, se tocesc si mor.Intrebarea mea este: sentimentele renasc? Caci daca da, atunci tot ce-mi doresc este sa mor in ura si sa renasc in iubire.

Honey, i’m home..

12 august 1.39 : Trenul paraseste Gara de Nord indreptandu-si pasii spre un unic drum, si anume cel spre unica noastra iubire vesnica, marea. Mi-a fost dor de mare. Pana si trenului i-a fost dor de mare. Vagoane pline de calatori. Calatori plini de praf de viata, oamenii nu mai au viata, au ramas doar cu praful, viata s-a saturat de oamenii care nu stiu sa iubeasca.
Dupa vreo cateva ore, trenul ajunge la destinatie, iar de aici drumurile calatorilor se despart. Destinatie finala : Costinesti. O data ajunsi la vila Chirea, casa noastra timp de o saptamana, am realizat ca am cucerit lumea. Astfel incat, dragi oameni care visati sa cuceriti lumea si sa va asezati pe tronul de aur si de fildes al conducatorului, aflati ca noi am cucerit lumea, asa ca, luati-va gandul.
Marea ne-a asteptat cu atata nerabdare. Cand m-am intalnit cu ea, aveam fluturi in stomac ( avem fluturi in stomac si totusi nu zburam.. ) si ne-am soptit cele mai dulci cuvinte. Dor de mare, dor de soare. Daca as fi soare, as mangaia-o toata ziua.. Marea e a mea.
Zile intregi de magie. Zambet, culoare, iubire.. Marea desena lumea cu valurile ei, nisipul se juca cu talpile mele.
Ce poate fi mai frumos decat sa te trezesti in fiecare dimineata alaturi de prietenii tai ? Unul care doarme mult si care se trezeste instantaneu daca exista cremwursti la micul-dejun, unul care doarme cu tine in pat si care adora sa te joci in parul lui, un altul care rade atat de sonor incat iti provoaca si tie pofta de ras si un altul care mananca atat de incet incat ai impresia ca timpul sta in loc. Sunt ei, prietenii mei. Se mai intampla sa mai duci si dorul celor care nu sunt cu tine, dar cu care ti-ai fi dorit sa fii. Prietenii, mereu aici, mereu acolo.

Franturi de intamplari imi vin acum in minte. Intr-o seara, am intalnit doua fetite dragute care erau veselia intruchipata. Alecsia si Vanesa. Au venit la mine, au zambit, am facut cunostinta si au vrut sa dansam. Erau atat de vesele incat molipseau orice om care indraznea sa le priveasca. Ochii lor mari priveau dincolo de orice masca, sufletul meu s-a bucurat sa le vada.

Ne-am mai intalnit si cu vreo cativa cunoscuti si am am fost de acord sa impartim marea cu ei, suntem oameni darnici. Ne-am plimbat peste tot. Am fost si in parcul de distractii ( m-am dat intr-un fel de masinarie care avea forma unui cerc si care te invartea pana iti statea inima in loc si se hotara ca e mai bine sa iubesti, am condus masinute.. ) si lumea inca era o noastra.

Pe plaja m-a bucurat ca am auzit germana ( ei bine, in gimnaziu, am facut germana si de atunci am ramas cu o dragoste inca nestinsa pentru limba germana, din pacate la liceu nu am continuat intrucat s-a renuntat la formarea unei clase de germana, iar acum ma tot chinui cu franceza, care tin sa precizez ca nu imi place si imi dau seama ca dupa doi ani de franceza, eu inca stiu germana mai bine decat franceza, aceasta a fost paranteza de regrete.. ).
Ce placut era sa pierd diminetile pe balcon si sa ii privesc pe ceilalti dormind, iar mai apoi sa stau si sa ascult sunetul noptii. Din cand in cand mai trecea cate un tren care ma saluta voios si imi aducea aminte ca fiecare drum duce undeva, important e sa vrei sa ajungi acolo.
Vama Veche a mai imbatranit, dar visele raman aceleasi.
« Numele trandafirului » a ramas neterminata, caci noaptea mi-a furat privirea si m-am apucat de citit in stele. Fiecare stea avea povestea ei, insa una din ele mi-a spus un lucru tare frumos : « Iubesc doua lucruri : cerul si oamenii ».
Concertele de pe plaja au fost si ele minunate. Phoenix a zugravit multe zambete. ( si totusi, nu l-am uitat pe Busty/Bustie, « let me hold you », da, da, frumos zambet ). Intreaga lume emana parca un fel de fericire care iti tinea sufletul intr-o permanenta stare euforica.

Plimbarea in noapte pe malul marii inca imi gadila sufletul. Inca mai simt valurile pe sub picioarele mele si inca mai miroase a mare, inca mai pirivesc cerul si inca numar stelele.

Multe zambete am mai adunat si acum imi vine in minte motto-ul Albacului « De la lume adunate si la lume date », eu il prelucrez putin, foarte putin pentru a surprinde esenta zilelor petrecute la mare « Zambete adunate si la lume date », au fost zile in care s-a zambit mult si s-a iubit mult. Zile in care s-a jucat mult remi si remarca jucatorilor profesionisti a fost « uite o dubla si inca una », multi pufuleti si multe glume bune.

18 august 17.15 Trenul ajunge iar in Bucuresti. Mama ma astepta cu clatite si cu un zambet larg. Ce bine e acasa.

Ne invelim cu fulgi de zapada..

Astazi am ascultat colinde, aseara, la fel. L-am asteptat pe Mos Craciun si a venit. Ei bine, afla, ca nu conteaza ca e vara, nu conteaza ca nu ai bradut, nu conteaza ca nu te-ai sarutat cu nimeni sub vasc, nu conteaza ca nu ai fost intotdeauna cuminte, nu conteaza pentru ca timpul e interior si deci, subiectiv. Astfel incat, Craciun Fericit tuturor.

You better watch out
You better not cry
Better not pout
I’m telling you why
Santa Claus is coming to town
He’s making a list
And checking it twice;
Gonna find out Who’s naughty and nice
Santa Claus is coming to town
He sees you when you’re sleeping
He knows when you’re awake
He knows if you’ve been bad or good
So be good for goodness sake!
O! You better watch out!
You better not cry
Better not pout
I’m telling you why
Santa Claus is coming to town
Santa Claus is coming to town..

Ce mi-a adus mosu’? Ei bine, duminica seara spre luni, voi fi in tren spre mare.. Deci, cadoul meu e intalnirea cu ea. Ne scriem, ne auzim, ne vedem peste o saptamana, asta doar daca nu dau iar peste vreun internet-café deschis non-stop care sa fie inchis.
Acestea fiind zise, un ultim gand as vrea sa il mai astern aici, mama, tata si fratele meu mult-iubit sunt minunati. Si prietenii mei sunt minunati. Si ce oameni minunati am intalnit. Si ce frumos e sa asculti colinde in mijlocul verii.. Se apropie ziua mea.. Imbatranesc si iubesc.

Imi plac pufuletii

Totul a inceput cu o stare. Purtam o conversatie cu cineva care imi spunea ca a trai inseamna sa fii indragostit de lucruri marunte. Raspunsul meu a fost ca nu sunt indragostita de nimic si de nimeni, de unde se putea usor ajunge la concluzia ca eu nu traiesc. Nu traiesc, atunci ce fac ?
Am cugetat indelung, mi s-a mai spus apoi ca sunt omul gandurilor si ca traiesc. Totusi, eu nu sunt indragostita, deci e imposibil sa traiesc. Astfel incat, tot gandindu-ma daca traiesc sau nu m-am gandit ca ar fi bine sa intreb pe cineva intelept.
Inteleptul nu se afla nicaieri, decat in fiecare dintre noi. Am ajuns la marea intalnire, in fata oglinzii si inteleptul era gata sa imi dea raspunsurile pentru toate intrebarile, avea raspuns pana si la intrebarile pe care nu am indraznit sa i le adresez. Ciudat personaj. Timp de 10 minute, am ascultat raspunsul. Am uitat sa precizez care a fost intrebarea : « de ce sunt nemultumita de mine ? ». Ei bine, am ascultat cu rabdare tot ceea ce a avut de spus si am sfarsit prin a-i da dreptate, iar ulterior mi-a zis « daca exista cel putin o persoana in jurul tau care stie ca tu intr-adevar traiesti si ca esti pe cale de a deveni om, atunci, nemultumirea ta nu are temei, devenind astfel doar un pretext menit sa te determine sa mai urci inca o treapta pe scara evolutiei tale », iar eu m-am gandit ca stau la ultimul etaj si ca nu imi e teama de nori, deci, cerul e al meu si pot oricand zbura.. Deci, intalnirea a fost benefica. Multumiri inteleptului.
Intorcandu-ma la conversatia pe care o purtam cu acel cineva, m-a intrebat dupa marea intalnire, care e concluzia la care am ajuns. Cu un glas triumfator, am raspuns : « Imi plac pufuletii », mi s-a raspuns « Asta inseamna ca traiesti ». Ei bine, nu sunt indragostita de pufuleti, da’ macar imi plac, deci, sunt pe cale de a ma naste. Inca putin si cunosc dragostea de pufuleti si dragostea..dragostea de lucruri marunte.

Oare?

Pamantul plangea de fericire, caci pasii ei au inceput sa ii mangaie iar trupul. Aripile ei ii atingeau chipul definind astfel zambetul ce semana cu al unui batranel care afla ca toata viata lui a fost iubire, iar ea ii saruta palmele, ca si cum ar fi stiut ca mainile lui au modelat iubirea, mainile lui au muncit laolalta cu gandurile, iar visele s-au contopit cu ceara si s-au topit usor, creand un elixir aramiu care le acoperea trupurile si le mangaia buzele.

Oamenii se mai iubesc ?