Inca o calatorie

Miroase a ploaie…Miroase a cirese..Miroase a sentimente pe cale de a se odihni in pace. A sosit timpul pentru o pauza sau pentru o calatorie definitiva in lumea viselor sfaramate. Am plecat sa imi fac bagajul. Am doua bilete, iar eu sunt un singur calator. Miroase a cafea. Miroase a carti invechite de prea multa lectura si prea multe atingeri stinghere, carti insemnate cu cuvinte rupte din cer.
Cum ai putea sa plutesti pe nori de cafea neagra? Eu am zburat si acum numar firele de nisip ce se scurg prin clepsidra unui suflet demult pierdut. Cum ai putea sa acoperi fereastra? Uneori simti ca ai nevoie de un zid pentru ca esti satul sa privesti dincolo de fereastra si sa nu poti atinge. Cum ai putea sa opresti timpul? Timpul zboara de parca ar avea vreo destinatie, zboara de parca ar intalni norul fericirii, iar eu as vrea sa se opreasca pentru a-i reteza aripile. Sunt un copil rau. Oamenii m-au invatat sa fiu asa.
Va muri o floare. Au cazut petale. Au cazut ingeri. Au cazut vise. Norii au ajuns pe pamant si iubirea si-a pierdut aripile.

Cu ochii in monitorul obosit de la atatea priviri si cu mintea la ‘acel zambet’ stau si ascult pentru a n -a oara aceeasi melodie …Vama Veche-Ana… Aceeasi melodie, aceleasi cuvinte, aceeasi stare si totusi sentimentele apar in timp, sentimentele au aparut, a trecut atat de mult timp si ele sunt tot aici si asteapta o unica privire, dar cum spuneam si mai devreme, monitorul e prea obosit ca sa mai arunce si el o privire..

oare „…e prea tarziu ” ?

Ochii tai spun multe

O privire. O simpla privire, pe care fata nu avea sa o mai uite vreodata. Au urmat cuvinte, cuvinte ce istoriseau viata, cuvinte ce istoriseau povestea unui gand devenit lumina si povestea unui zambet devenit iubire nemarginita. Oriunde privea, zarea privirea lui, privirea lui era o lume, ochii sai erau un univers, iar sufletul lui era simbol al visarii. Ce dulce era privirea lui si ce amara era lumea oglindita in ei.
Bucati mari de cer cadeau de fiecare data cand fata incerca sa ii fie aproape. Timpul se oprea si ingheta suflete, spatiul se condensa in cuvinte, universul se metamorfoza in praf. Nimic nu parea sa mai fie la fel, pentru ca aparuse IUBIREA. Sa iubesti clipa sau sa blestemi trecerea timpului? Sa visezi clipa sau sa trezesti ratiunea? Sa vorbesti cu tacerea sau sa asculti glasul peretilor zgariati de vise? Sa rupi razele soarelui sau sa ajuti luna sa isi gaseasca aripi? Cum sa isi raspunda fata la toate aceste intrebari?
Ultimul ei sarut nu era pentru el. Ultimul ei sarut era pentru o stea. Steaua straluceste in fiecare noapte pentru a-i spune parca ” Si eu te iubesc ” si pentru a-si sustine iubirea steaua ofera rasaritul Soarelui. Iubirea a aparut si refuza sa plece.Ultimul ei sarut nu era pentru el. Ultimul ei sarut era pentru o floare. Floarea a ramas fara petale, iar inima fara sentimente. Iubirea a aparut si refuza sa plece. Inca mai e IUBIRE.

Marul

Eu si marul? Ce avem in comun? Intrebata fiind care e fructul cu care ma aseman, m-am gandit la un mar. Poate o sa va intrebati de ce? Poate o sa imi cereti argumente suficiente si necesare. Poate ca asteptati un raspuns.
– marul este fructul care a poposit pret de cateva clipe pe capul lui Newton, el descoperind astfel gravitatia..
( Nu afirm ca existenta mea a dus la descoperirea vreunui lucru de o asemenea anvergura, dar parca e mare lucru sa ajuti cativa oameni sa isi redescopere zambetul, sa ii faci sa zambeasca, sa redescoperi adevaratul zambet al unor oameni care se pierd in dorinte si nu mai sunt in stare sa ofere zambete calde, am plecat sa redescopar suflete.. )
– marul este fructul care a dus la izgonirea primilor oameni din Eden
( Eva a fost prima care a cedat tentatiei de a gusta din fructul oprit, mar ce provenea din pomul cunoasterii. Fiind femeie, sau cel putin sunt in proces de a deveni, in proces de definitivare a mea ca om, recunosc ca nu de putine ori, am fost ispitita si asa cum se spune, cea mai usoara cale de a-i rezista ispitei este de a-i ceda. Am cedat de multe ori, dar asta nu face din mine decat un om care e capabil sa invete din propriile greseli, un om care dosreste sa relationeze cu cunoasterea, un om dornic sa guste din marul cunoasterii in speranta ca nu va fi aruncat din Edenul pamantesc. )
– marul este cel mai raspandit fruct, el creste pe toate continentele.
( Uneori simt ca ma impart in zeci de mii de locuri, sunt prezenta oriunde imi doresc, cel putin in propriu-mi univers in care visele nu sunt pure inventii, ci sunt produse ale realitatii. Sentimentele mele se raspandesc asemenea radacinilor unui copac batran aflat in perpetua cautare de hrana, eu caut hrana pentru suflet. )
– New York-ul ajuns asa de mare incat se alinta singur cu epitetul THE BIG APPLE
( acesta este unul din orasele pe care imi doream sa le vizitez incat de cand eram in gimnaziu, iar acum aflu ca se alinta ca fiind marele mar, asadar, pana si acest oras este o parte din mine, chiar daca nu am fost vreodata acolo. Ciudat cum se leaga toate lucrurile )
– Originile razboiului troian sunt adanci si au antrenat chiar si fortele zeilor. Se spune ca in timpul zeitei Thetis cu Peleu, un rege din Tesalia, in timp ce zeii dantuiau, si-a facut aparitia Eris, personificarea discordiei si a aruncat un mar de aur ( de aici si denumirea de marul discordiei ) pe care era scris ” Celei mai frumoase”. Vazand marul, Atena, Hera si Afrodita l-au revendicat, fiecare sustinand ca le intrece in frumusete pe celalalte doua. Vazand ca nu pot ajnge la o intelegere, i-au cerut parerea printului troian, Paris. Paris i-a oferit marul Afroditei. Zeita l-a facut sa se indragosteasca de Elena si Paris a plecat cu ea in Troia. Astfel, pornind de la un simplu mar, s-a declansat un razboi.
( ceea ce vreau sa subliniez aici, este firea impulsiva pe care incerc sa o tin in frau, sunt intr-un tratat de pace cu firea mea vulcanica si sper ca aceia care-mi sunt in preajma sa nu guste din „marul discordiei” )
– in Rusia exista o formatiune politica, cu caracter patriotic, ce se numeste Iabloko ( mar )
( pana si politica se leaga de numele unui fruct ce poarta numele de mar, caracterizata fiind de un spirit patriotic, tin sa mentionez ca nu ma pasioneaza politica, dar adeseori ma pasioneaza frumusetea unei tari de care tot mai multi au inceput sa uite, ma pasioneaza Romania. Daca este nevoie sa intemeiem o formatiune politica ce poarta numele acestui fruct pentru ca tara noastra sa se dezvolte si sa isi valorifice resursele, atunci cred ca a sosit vrea sa intemeiem Marul. )
– o firma de calculatoare din Japonia are drept emblema un mar muscat.
( pana si tehnologia are nevoie de mere )
Spre final, pentru a imi incheia aparentul auto-elogiu, tin sa precizez ca eu sunt un mar pentru ca marul este fruct, un fruct ce iti confera energie, un fruct ce simbolizeaza bogatie si viata, un fruct ce simbolizeaza cunoastere iar toate aceste cuvinte ma caracterizeaza pentru ca sunt om, saul cel putin sunt pe cale de a deveni unul.

[ o tema bine facuta la geografie si un discurs de multumire ” cea mai inteligenta descriere a marului pe care am auzit-o vreodata, m-ai facut sa rad..” ]

Campania PRO-ZAMBET are tot mai multi sustinatori..

Cum au aparut norii

Copilul cu ochi mari privea spre cer. In cer se oglindea fericirea. Cerul era panza copilului, penelul era mintea sa, iar curcubeul era intruchiparea unor picturi numai de el stiute. Isi dorea sa picteze o alta lume, o lume in care jucariile nu se strica, o lume in care el stabileste regulile, o lume in care bomboanele si ciocolata sunt numai si numai ale sale. Isi dorea sa inchida copilaria in infinitul cerului. Isi dorea sa ia linia orizontului si sa sara coarda, gandindu-se ca timpul se va opri in loc ca sa ii admire precizia jocului. Isi dorea sa fie pictor.
Un cer plin de culori. Un cer plin de vise. Se gandea cum ar fi zugravit primul sarut. A luat doi nori, i-a apropiat unul de celalalt si le-a desenat aripi. Copilul vedea oglindita in ochii sai mari, iubirea. Fara stirea sa, timpul trecuse, iar zeci de mii de soapte se auzeau. Totul ii spunea ca el nu mai e copil. Mintea sa refuza sa creada ca nu va putea sa mai picteze cerul, mintea sa refuza sa creada ca nu va mai avea parte de ore de nebunie.
Acum el se intreba cum ar fi fost sa rapeasca copilaria si s-o pastreze intr-o cutie de cristal, o cutie care iti permite sa privesti, dar nu sa atingi, o cutie care ascunde dorinte ascunse si sentimente nemuritoare, vroia s-o protejeze de atingerea tuturor, vroia sa o priveasca ore in sir si sa simta ca ea ii este alaturi.
Copilul se scotoci prin buzunare si gasi un plic. In plicul mare si alb gasi o scrisoare al unei povesti de dragoste demult apusa. Copilaria ii spusese ramas bun, lasand in urma o dragoste oarba, o dragoste pierduta intre aparente, o dragoste ce nu avea sa mai apara niciodata. Copilul incepu sa planga si rupse scrisoarea in zeci de mii de bucati, aruncandu-le apoi pe panza cerului si astfel au aparut norii.
Tot ce voia era sa transforme norii in vata de zahar ars. Inca se visa copil.

Ratacind printre ziduri

Camera pustiita emana parca si acum acel iz patrunzator de mucegai al sufletului si simt cum treptat rasuflarea-mi devine apasatoare…simt cum gandurile ma sufoca si eu nu fac nimic altceva decat sa stau intinsa pe podeaua de lut a inimii mele, iar ea nu ma lasa s-o modelez, ci ma inghite treptat in speranta ca ma voi metamorfoza in neant.
Un cub de materiale diforme, o camera pustiita a carei imensitati imi taie rasuflarea, o camera care nu ma lasa sa traiesc, o camera care-mi rapeste visurile, o camera care-mi iroseste ideile, o camera care-mi acapareaza gandurile, o camera fara ferestre.
In mijlocul incaperii se aude ecoul celor patru pereti care se rastesc agresiv la mine si intr-o miscare haotica se apropie tot mai mult de fiinta mea…simt cum se sfarseste sfarsitul…simt cum praful de sentimente se scurge printre degetele mele…simt ca nu simt.

Curcubeu de ganduri

Vrem mult. Vrem mereu mai mult. Nimic nu pare sa fie suficient de bun pentru noi. Ne certam cu cerul pentru ca a uitat sa deseneze nori mari si bine conturati, linia orizontului pare sa se apropie de noi in speranta ca vom renunta la gandirea limitata, soarele straluceste in nuante de fericire stinsa, iubirea isi canta suferinta. Pentru noi, fericirea a ajuns o amintire.
Ne-am vandut sufletul pentru o primavara. Vand suflet, dar nu-mi place primavara. Mie mi-e dor de tine. Mie imi place inima ta. Mie imi place sa imi arunc privirea in cer si sufletu-mi orb sa se ascunda printre nori. Mi-e dor sa mai privesc un zambet cald. Am inceput sa uit cum e sa tremuri fara sa iti fie frig, cum e sa canti, fara sa cunosti notele muzicale, sa canti pentru ca iubirea are sunete, pentru ca inima-ti vibreaza asemenea unui pian cu clapele uzate de mult prea multe sentimente, cum e sa visezi fara sa distrugi realitatea, am uitat cum e deschizi ferestre fara sa darami ziduri, am uitat cum e sa plangi fara sa fii trist, cum e sa zambesti fara sa fii fericit, sa zambesti doar pentru ca i-ai intalnit privirea, sa zambesti doar pentru ca te-a salutat, sa zambesti pentru ca stii ca e acolo, cu toate ca tu nu vei putea fi niciodata.
Totul a ajuns sa strige „imi e dor de tine” . Nu intelegi nimic. Nu inteleg nimic. Suntem doi copii uitati de timp pe un nor de vise. Privirea-mi se indreapta spre un soare mult prea puternic si totul imi pare atat de lipsit de viata. Poate ar fi mai bine sa ma retrag intr-o raza de soare, fara sa mai stiu de ce am uitat de mine.
O ultima sarutare pentru o ultima picatura de cafea. In urma lui a ramas un vis.

Cum am ajuns sa innebunesc, povestea unui vrajitor macinat de ganduri.

Campania PRO-ZAMBET

Astazi am inceput campania PRO-ZAMBET.. Prea multi oameni tristi, prea putin timp dedicat iubirii, prea mult fum, prea putin foc de sentimente, prea multa ura, prea putina bunavointa, prea multa superficialitate, prea putini OAMENI. Nimeni nu mai zambeste. Toti isi ascund zambetul, crezand ca astfel nu vor mai fi vulnerabili. Strada e plina de oameni ce se indreapta cu pasi grabiti spre o destinatie numai de ei stiuta. In tot acest drum, nu ridica privirea din pamant. Oare zambetul a uitat sa mai apara pe chipul lor?
In tramvai, in autobuz, pe strada, la liceu, acasa, privesc peste tot in jurul meu si nu-mi vine sa cred ca zambetul a devenit un fenomen pe cale de disparitie. Ce te costa sa zambesti? Data viitoare cand simti ca nu mai niciun motiv pentru a zambi, gandeste-te ca un zambet e o rasplata uriasa pentru omul de alaturi care e pe calea spre dezumanizare, gandeste-te ca mai exista cer, ca poti sa mai iubesti, ca poti sa bei o cafea, ca poti sa citesti o carte buna, ca poti sa faci un om fericit, ca poti sa visezi cu ochii deschisi, gandeste-te ca pamantul se invarte pentru tine, ca soarele zambeste ca sa iti lumineze chipul, ca un curcubeu iti coloreaza lumea doar pentru a-ti smulge un zambet. Primesti atat de multe, ar fi pacat sa nu multumesti cu un zambet.
Ia-ti mersul spasit, ia-ti existenta pasagera la plimbare intr-o lume in care privirea sta plecata si ultimul zambet pe care il mai avem i-l aruncam pamatului. Il tot privim, in speranta ca macar el ne va zambi. Un ultim zambet. Un zambet cald.. Incepand de azi, zambeste mai des..
Campania PRO-ZAMBET isi asteapta sustinatorii.

Picaturi pentru suflet

Iar ai avut o zi proasta? Nimeni nu ti-a zambit? Oamenii te privesc cu ochi critici?Totul in jur pare a fi de neinteles? Avem solutia perfecta! Noile picaturi pentru suflet menite sa iti elibereze spiritul si sa incatuseze nefericirea. O singura picatura e de ajuns pentru a-ti desfunda fiecare ramura a sentimentelor! Acest medicament este potrivit indiferent de loc, timp si stare, lasand in urma o senzatie reconfortanta de liniste si pace. Totul la un pret derizoriu: abnegatia de sine. Rezultatul? O infinitate de sentimente tocite metamorfozate in fluturi ai viitoarei iubiri. Acest medicament poate fi utilizat fara prescriptie medicala. Se recomanda a se intocmi instructiuni de utilizare in vederea diminuarii durerii. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va inimii pentru ca rationalul ucide suflete, dar salveza inimi. Ploaie de inimi peste sufletul tau, deviza pe care noi dorim sa o transformam in esenta vietii tale. Iubeste! Iubeste ratiunea, iubeste omul de alaturi, iubeste iubirea ce izvoraste din tine. Nu rata ocazia! Picaturi pentru suflet aici, acum pentru omul ce se zbate sa traiasca in tine…