Merci beaucoup, Monsieur G.

Même puisque nous ne commençons la guerre avec le monde, nous essayons de devenir des humains réels dans un monde qui a tendance de perdre ses valeurs et en fait, il a tendance de perdre sa forme. Être un humain réel nous implique d’être en mesure de résoudre le puzzle de notre âme, nous devons être tolérants, nous devons être en mesure d’aimer et nous devons aider les autres, parce que ce sont qulques choses qui nous aideront à soutenir notre monde qui est presque disparu.
Quand nous accomplissons cet idéal d’être humains, c’est une victoire que nous avions gagnée apres avoir donné jusqu’au « mauvais côté » de nous. Nous devenons des « perles » et nous sommes assez forts pour ne pas faire fondre au milieu d’un monde cruel et bizarre. Parce que certains d’entre nous ont oublié comment être humains ou juste parce qu’ils ne sont pas préoccupés de ce but, ils perdent tout ce qui est pur dans eux, ils perdent bientôt la vie et quand c’est trop tard, ils veulent être des perles, mais la « boue » est tout ce qu’ils peuvent être.
Dans un monde pauvre, nous devons essayer d’être notre propre perle.
Anunțuri

Cu marea pe buze şi cu timpul în suflet

-În cana asta am aruncat atâtea dimineţi.
-Şi cu serile ce faci?
-Le transform în dimineţi.
-Adică, arunci totul într-o cană?
-Am aruncat lumea în cana asta.
-Ţi-e sete mereu?
-Mi-e sete numai când sunt singur.
-Acum că eşti cu mine, ţi-e sete?
-Dar beau din tine, te-am aruncat în cana asta.
-Dacă m-ai fi aruncat, m-ar fi durut.
-Nu te-a durut pentru că ai căzut pe suflet.
-Ţi-ai aruncat până şi sufletul?
-M-aş arunca şi eu, dar îmi e teamă să nu mă înec.

Suflet arzând în mare de timp

-Stau în barca asta de atâta vreme.
-Îţi e dor de oameni?
-Am obosit să tot vâslesc, mâinile nu mă mai vor.
-Eşti fericit?
-Am amestecat marea cu cerul.
-Mai visezi?
-Am deschis ochii şi am văzut lumea.
-Te simţi vreodată singur?
-Iubesc.
-Vrei să mergem la mal? Vâslesc eu.
-Stau în barca asta de atâta vreme, nu pot să plec acum.
-Aştepţi ceva?
-Nu mă mai aşteaptă nimeni.

They call it lucky number seven..

În cutia poştală se află două misive. Una este de la Pilu iar cealaltă este de la AbecedarDeGânduri. Un lucru este sigur, ambele misive poartă aceeaşi rugăminte, deci, le mulţumesc expeditorilor şi iată aici şi răspunsul:

List seven songs you are into right now. No matter what the genre, whether they have words, or even if they’re not any good, but they must be songs you’re really enjoying now, shaping your summer. Post these instructions in your blog along with your 7 songs. Then tag 7 other people to see what they’re listening to …

1. Vino să visăm sub apă
by Vama Veche

2. True Love Waits
by Radiohead

3. Star
by Reamonn

4. Et si tu n’existais pas
by Joe Dassin

5. Words kill people
By Silent Strike

6. Sometimes You Can’t Make It On Your Own
by U2

7. Greensleves
By Kenny G

Nu o să numesc 7 persoane care să preia această misivă, ci o să spun doar atât, cutia mea poştala este şi cutia voastră poştala, astfel încât cine doreşte să răspundă, este liber să o facă.
Vă mulţumesc.

Ia tu aripile mele. . .

M-am aruncat în timp şi m-am trezit încercând să îmi ţin echilibrul, mergeam de-a lungul unui fir de aţă.
Firul ăsta de aţă era aşezat pe pământ, dar sufletul meu plutea.

Am aripi de carton, iar ei au aripi de sticlă.
Aripile mele sunt îndoite, muşcate de soare şi miros a ploaie, dar aripile lor s-au spart, ei nu mai au aripi.

Nu mai am nevoie de aripi , le dau lor aripile mele.
Pot zbura şi fără aripi.

One minute is too much

-Bunicule, bunicule, spune-mi o poveste urbană.
-Copilaşule, dar eu nu cunosc astfel de poveşti.
-O să îţi povestesc eu una, ca să vezi despre ce e vorba.
-Bine, copilaşule, te ascult.
-Se făcea că era odată şi odată ca niciodată un oraş mare, mare, mare, dar cu oameni mici, oamenii erau mici pentru că sufletele lor erau din ce în ce mai mici.
Într-o zi fata împăratului Mov ( eu ) şi fata împăratului Gri ( o foarte bună prietenă ) s-au decis să plece în căutarea cutiei fermecate în care se aflau toate amintirile lor. Aceste două fete erau foarte bune prietene şi timpul le-a ajutat să reclădească lumea.
Dar bunicule, să lăsăm atmosfera asta de basm deoparte şi să îţi spun cum stă treaba, aceste două fete erau în oraşul ăsta mare şi ieşiseră la un pahar de vorbă şi bineînţeles o cafea potrivit de dulce şi cum stăteau ele la masă un individ le privea insistent.
Fetele au hotărât să plece, dar ghici ce? Individul a venit după ele. Fetele au intrat într-un magazin, individul după ele. Fetele intră într-un alt magazin, individul după ele.
Fetele se duc mai jos cu un etaj ( erau într-o clădire mare, o clădire mare din oraşul mare ) individul în urma lor pe scara rulantă.
La un moment dat, individul spune : „One minute, please !” şi o bate pe umar pe una din fete ( da, eu sunt norocoasa ) şi îi spune „ i wanna be together , one minute, please ”, fata îşi spune că nu asta e engleza pe care o ştie ea, dar psihologia pe care ea a învăţat-o i-a spus că e cazul să îl evite pe individ şi cu puţină mişcare şi o diversiune, fetele au scăpat de individ.
Aveţi grijă ce faceţi în oraşul ăsta mare, oameni cu suflet mic. Iar, voi, oamenii cu suflet mare, aveţi grijă de voi şi de sufletul vostru.