Mesajul acesta este pentru tine.

Tu ar trebui să îţi dai seama că tu eşti brăduţul de Crăciun ( ochii tăi luminează universul mai tare decât o face Soarele câteodată, dar asta se întâmplă doar atunci când îţi laşi tu sufletul să vorbească şi să se apropie de oameni ).

Tu eşti cadoul perfect căruia îi lipseşte panglica roşie ( panglica asta s-a învârtit în jurul timpului până când s-a metamorfozat într-o fundiţă care valsează acum împreună cu sufletul tău, nu spun că sufletul tău e cadoul, spun doar că aud muzica paşilor tăi şi că timpul a învăţat şi el să danseze alături de tine.)

Tu eşti vinul fiert amestecat cu zahăr. ( eşti o mare de putere, eşti ameţeala dulce, iar sufletu-ţi se bucură de fiecare data când îţi aminteşti de el ).

Tu eşti Crăciunul.

Acela care va citi cuvintele de mai sus, să nu se sperie, nu e o declaraţie de dragoste adolescentină, este doar viziunea mea ( poate uşor naivă ) despre fiecare băutor de cafea cu zâmbet ) .

P.S. :  Nu spun cuvinte mari pentru că mi-e teamă să nu mă sufoc sub greutatea lor.

Inefabilul s-a îndrăgostit de cuvinte

Se plimba pe o foaie murdară de cuvinte.

S-a aruncat într-o virgulă crezând că aşa va pune punct visării,

Dar nu a reuşit decât să murdărească viaţa de pe foaie.

Tuşul negru s-a întins, sufletul i s-a întins şi el-

Obosise.

Timpul ardea, iar sentimentele erau prea departe,

Mult prea departe.

A iubit simţind praful.

Printre ţigări şi îmbrăţişări nenăscute

A încercat să arunce sentimente,

Dar printre cuvinte a găsit timeo,-ere

Şi a vrut să se aşeze pe trecut,

Dar trecutul era deja în sufletul lui.

Punctele de suspensie au venit după el,

Semnul întrebării îi vorbea despre iubire,

Iar cerul căzuse în palmele lui.

Îi plăcea să se joace cu pensule rupte

Dar el nu e pictor,

El e o aripă iubindă.