Despre apropiere sau cum îți piere cheful de cafea dacă descoperi că era ceai

Zice-se că atunci când investești mai mult decât e cazul nu ești cretin, ci zice-se că doamna Karma, aia de s-a băgat în relație de concubinaj cu existența umană, va liniști apele, nu vor mai fi valuri, nu vor mai fi copii needucați, foamete nici atât, război, nici măcar, iar oamenii, oamenii vor învăța să fie sinceri.

Știi când zic oamenii că sunt cel mai bun prieten al sincerității, iar mai apoi, când deschid portofelul ca să își plătească traumele emoționale, descoperi că au cartea de vizită a duplicității?

Știi cum e când oamenii se comportă într-un anume fel, suficient cât să îți atingă epidermul ăla sufletesc, pentru ca mai apoi să îți dai seama că nu era cazul să permiți o apropiere?

P.S.: ție pentru ce îți pare rău?

Anunțuri

8 gânduri despre „Despre apropiere sau cum îți piere cheful de cafea dacă descoperi că era ceai

  1. Zambesc ca pagina ta foloseste limba romana. 🙂

    Rau cu bine, trebui sa se imbratiseze. intre ei nu trebuie sa existe o lupta. Mintea umana nu e facuta sa conduca spiritul.

  2. E ceva amestec lingvistic pe aici, dar preponderent e cu domnișoara limbă română, iar de zici că e cu zâmbet, mă bucur.

    Îmi e greu să cred că îmbrățișarea aceasta se întâmplă des, dar în același timp, are și dualitatea niște farmec al ei.

    Îți doresc pace și îmbrățișări 🙂

  3. un om sincer complet e precum un om fara de pacat; pare o imposibilitate! 🙂 dar, mai stii! undeva departe, departe, peste mult timp, in galaxiile din Univers o noua generatie se va naste …

    fiecare om este un etalon pentru aproapele sau;
    fiecare din noi decide la ce se raporteaza;
    fiecare din noi, in fapt, ne raportam gravitational la Iubire; iar orice altceva este doar un vis al framantarilor noastre.

    imi pare rau ca am gresit mult desi mi-a stat in putere sa gresesc mai putin; puteam, macar, sa-mi pastrez neutralitatea.

  4. Sinceritate completă, nu. Nu există mai nimic în stare pură, dar consider că atunci când vine vorba de niște lucruri, cam vine vorba de alegere – alegi să fii onest sau nu.

    Fiecare din noi decide la ce se raportează, se întâmplă asta deja, deci, poate, poate s-au strecurat firimituri din lumea aceea.

    Ai greșit cu sau fără intenție?

  5. ehe, zici tu dar esentele sunt in stare pura; 🙂
    sa vorbim despre alegeri, da, e un subiect frumos, sensibil si, cu multe meandre …; dar sa nu uitam de subiectivism; sunt multe influente ce decurg din: mostenire genetica, caracter, interes, cunoastere, simtire, educatie, datorie, scop, familie, manipulari, conditionari, credinta, scop divin, etc.

    o intrebare directa merita un raspuns pe masura;
    ma tem ca nu pot fi mai concis de atat: da! nu! nu stiu!

  6. Cum s-ar zice, esența nu e încapsulată, ci e diluată?

    Alegerile sunt influențate de multe variabile, dar când e vorba de onestitate e simplu – da sau nu.

    Dacă rămân și lecții post-greșeli, e ok. Go as wrong as you can go, but learn your lesson 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s