Enfolded In The Canvas Of Love

Give away your soul

Its laceration

Must be done

In alphabetical order

Deepen yourself in a letter

Soon a shroud will be used

Your soul

World’s ruination

Give away your palace

Its ransom

Can’t be paid

With a quarter of time

Embrace valediction

With your uneven wings

Your world

An empty cup of coffee

Give away your shadow

Its semblance of reality

Can’t be exchanged

For a capsule of dust.

Take a jump

Into pain

Your soul

World’s abysin.

Your soul

Love’s resurrection

P.S. :  Până la urmă, cine are nevoie de cafea cu zâmbet?

Anunțuri

Despre cafeaua pe care nu ai băut-o niciodată sau cum să îţi traduci sufletul

Mergi încet, foarte încet, aproape că nu te mişti. Nu îţi dai seama dacă tu eşti cel care face mişcările sau dacă te împinge uşor vântul vreunui gând nenumit sau al vreunui sentiment dornic de evanescenţă.

Te plimbi acum pe corzile viorii ăsteia ca şi cum nu ţi-ar fi greu să îţi păstrezi echilibrul în momentul în care păşeşti pe linia orizontului, nu eşti artist de circ, nu eşti călător, nu eşti nici măcar artist, dar mergi încet, foarte încet.

Din când în când mai faci câte un salt pe corzile vecine ca şi cum ai sări dintr-o lume într-alta. Tu nu ai probleme. Te adaptezi repede, dar te mişti încet, foarte încet.

Acum priveşti gâtul viorii ca şi cum l-ai fi sărutat de fiecare dată când îţi tremurau buzele sau ca şi când ţi-ai fi trecut braţele în jurul lui ori de câte ori simţeai nevoia de o fărâmă de uman.

Desfaci încet, foarte încet o coardă. O arunci în jurul gâtului tău, o înfăşori de câteva ori, cât să pară că ai realizat un nod aproape gordian, te mişti încet, foarte încet şi arunci coarda şi în jurul gâtului iubit poate de tine, vioara nu răspândeşte parfum de revoltă, dar muzica pe care o auzi îţi spune că nu e nici parfum de resemnare şi înfăşori, înfăşori până când arcuşul se umple de picături de sânge.

[…]

Încet, foarte încet.

P.S. : oare de câte cafele ai nevoie ca să c(itesti)unoşti un om?