Verdictul, vă rog…

„Mâinile mele au mai ucis o piatră”, îşi zise omul privindu-şi preţ de câteva secunde sufletul.

Omul privea piatra aceasta încercând să înţeleagă de ce oamenii iubesc, de ce oamenii uită, dar mai ales încerca să înţeleagă de ce oamenii uită ceea ce iubesc.

Sau poate piatra m-a ucis pe mine”, îşi zise el apoi.

Anunțuri

„Un coup de dés jamais n’abolira le hasard”

Astăzi întârziind am ajuns mai devreme.

Astăzi futurismul, dadaismul şi suprarealismul s-au jucat cu mintea mea.

Astăzi toată lumea cunoştea limba latină.

Astăzi a dat peste mine o motocicletă ( el avea ochi frumoşi ).

Astăzi am vorbit despre hazard în limba iubirii.

Astăzi fericirea şi nefericirea au devenit sinonime.

Astăzi am aflat că „you’re merry enough” ( „Sigur e Maya undeva pe acolo” ).

Astăzi Maupassant a fugit din faţa turnului Eiffel pentru că i s-a părut că îi striveşte mintea.

For my vanilla bear

Îţi aud şi acum sufletul zburând.

 

Acum câţiva ani, pe vremea când timpul păşea cadenţat pe podeaua sufletelor noastre şi ne aşeza pe frunte praf de stele şi întrebări, pe vremea când ochelarii erau doar nişte străini care se ascund de lume, sufletele noastre şi-au vorbit.

Acum, când timpul păşeşte grăbit spre locul său de naştere şi fruntea noastră e plină de la fel de multe întrebări, de acelaşi praf de stele şi ochelarii sunt doar un adjuvant al unui copil care iubeşte, acum, ascult cum sufletul îmi dictează cartea pe care nu o vom termina vreodată, sufletele noastre încă îşi vorbesc.

A&C Company, 130, Albastru, Verde, „liceu iubit sub cer de Bucureşti/cetate de frumos şi inaltare”, umor şi ironie, cuvinte rostite în acelaşi timp, gânduri măreţe, suflet mare şi călduros ca şemineul pe care casa noastră îl are, îngheţată de vanilie, rătăciri, tramvaiul 19, „one minute please”, zâmbete largi, „newbie”, copil frumos, 18, Turk şi J.D şi din când în când Dr. Cox, You&Me, pauze şi cântec, Harry Potter şi lumea lui, Gomenasai, Onegai, Baka, Ohaio Gozaimas, membru component Yakuza, limba lui Goethe şi din când în când limba lui Moliere, cu toate că Shakespeare a fost mai înţelegător cu noi, 24, cadouri, o zi în care nu ne-am vorbit, short messages sent, caiete pline cu sentimente, inteligenţă emoţională, Rowdy, 5 minute, drum cu prioritate, mame iubăreţe, card electronic, ore „pierdute” vorbind, om inteligent, Tria, o ţigară neterminată este mai mult decât o ţigară neterminată, olimpiadă, consilieri, poză afectată de un element disturbator, petreceri, fericire, iubire, toate alături de tine.

Pentru că pe tine nu pot decât să te iubesc.

 

La mulţi ani şi să iubeşti, să visezi, să zâmbeşti, să fii acelaşi om minunat şi pentru ca tu exişti, îţi mulţumeşte sufletul meu iubind.

 

Îţi aud şi acum sufletul zburând.

Cu drag, your chocolate bear.

Temă pentru locul fără casă.

 

coPILU’

mă întreabă ce aş fi dacă aş fi:

O piesă de îmbrăcăminte: un tricou polo ( negru sau verde ).

O pereche de încălţări: o pereche de adidaşi ( negri sau maro ).

O bijuterie: o pereche de cercei primiţi în dar de la o persoană pe care o iubesc.

O carte: câteodată „Lupul de stepă”, altădată „Maia” şi doar din când în când „Insuportabila uşurătate a fiinţei” sau poate „Viaţa pe un peron”.

Un artist: un actor grăbit.

O melodie/piesă/cântec: câteodată „Ana”, altădată „Un actor grăbit” şi doar din când în când „Storm” sau poate „Sideways”.

Un film: aş fi un serial.

O ţara: Germania ( Du weiss mich nicht )

Un oraş: câteodată Londra, altădată Atena şi doar din când în când Paris ( uneori poate chiar şi oraşul plin de praf şi minunat ).

Un obiect: o boabă de cafea sau un creion.

Tema se va îndrepta către băutorul de cafea cu zâmbet care doreşte să o dezlege.