Despre curcubeul in doua culori sau cum sa pacalesti oniricul

Inceput de lume si sfarsit de vis de inger deghizat in clovn care nu a imbracat vreodata haina lui de om,

Te-ai gandit vreodata sa-ti dezlegi tu timpul si sa inveti alfabetul primului sarut pe sira spinarii?

 

Inceput de vis si sfarsit de lume stransa-n pumn de un nor bolnav de dragoste pentru pamant,

Ai visat vreodata sa-ti desfaci aripile intr-un pahar de sticla colorata-n timpul care n-a trecut?

 

P.S.: vorbeste-mi despre tot ce vrei

Reclame

Despre spadasinii care se joacă șotronul sau cum să citești printre rânduri

Am fost în casa fiecărui om. În casa unora am intrat fără a suna la ușă sau fără a-mi strânge degetele într-un morman de emoție, adică mâna nu mi-a fost niciodată pumn. Nu mi-a fost pumn decât atunci când încercam să ascund bucățile de sticlă care cădeau din cer atunci când închideam ochii. Când îi deschideam aveam degetele înfipte adânc în pielea palmei mele, curgea sare din pumnul meu, dar nu l-am deschis niciodată, mi-a fost teamă să nu pierd ce aveam. Știu că aveam sticlă în mână pentru că atunci când țin ochii închiși văd totul foarte bine. Mi-ar fi plăcut să am mare în palmele mele, să curgă sarea pe care am tot încercat să o ascund în păr și, din când în când, în ochi.

În casă îmi plăcea să mă plimb prin fiecare cameră, să-mi mișc mâinile de-a lungul fiecărui perete, să simt fiecare strat de vopsea care încerca să ascundă poveștile care au picurat din podea înspre tavan, gravitația neavând prea mult de a face cu tot ce se întâmpla acolo, să urmăresc conturul fiecărei piese de mobilier, să ating mâinile celor care au lucrat la ele, să le fac să se strângă într-un pumn și să îi rog să aibă grijă de tot ceea ce ascund de mine sau de oameni, să simt asprimea din vârf de degete și să o amestec cu oameni cu mâini neatinse, să cuprind fiecare umbră între degetul mare și arătător și să mă învârt apoi până amețesc și să cad lângă peretele dinspre răsărit. Și în perete să apară o fereastră, dar fereastra aia să nu fie doar la mine-n ochi, în cap, să fie o fereastră pe care s-o deschid și să mă uit la spadasinii care se joacă șotronul atunci când au obosit.

Tot ce privesc e culoare proaspăt aplicată. Un copil își mișcă degetele. Vezi și tu urmele mâinilor lui peste tot în lume? Totul e culoare care se aruncă-n vânt. Pe tine te văd verde. Abrupt.

 

P.S. : există momente în care oboseala unui ochi care clipește se transformă într-o buză care sărută

 

Despre inima care nu are contur sau cum să realizezi transcrierea fonetică a sentimentelor

Cafea, cafea, cafea! Întotdeauna ai nevoie de cafea şi cafeaua are şi ea nevoie de tine, atâta doar că nu vrea să devină dependentă de tine, iar tu, tu n-ai cum să devii dependent de ea. Tu eşti dependent de oameni! Parcă ţi-am mai zis că oamenii nu sunt pentru tine, dar o să-ţi mai aduc eu aminte din când în când, nu-ţi face griji!

Astăzi iar ai avut nevoie de cafea şi tot astăzi te-ai îmbrăţişat cu una bucată suflet neimpozabil şi totodată neaccesibil, dar numai dacă nu îl iubeşti şi dacă nu îi protejezi aripile cu mişcarea genelor tale, dar ai noroc că genele tale sunt lungi.

Ai vorbit astăzi chiar şi despre teatru. Nu-i aşa că ţi-e dor de Cehov? Ibsen ar fi gelos, dar nu te mai întreb nimic.

Domnul acela cu ochelari ţi-a vorbit despre ţările nordice, despre ţările asiatice şi tu vorbeai despre iubirea ta pentru nemtialand şi despre francezi şi tot discursul era în limba engleză, iar timpul, timpul se uita uimit la voi gândindu-se că până la urmă, oamenii n-au uitat să comunice. Nu mai zic nimic despre zâmbetele dintre voi!

Ai fost apoi într-un loc în care oamenii voiau să te simţi ca acasă şi te-ai aruncat puţin în braţele lui Shakespeare, ale lui Milton, ale lui Dickens, ale lui Elliot că aveai nevoie de îmbrăţişări şi apoi, tânărul domn cu ochelari ţi-a vorbit despre matematică, despre singurătate şi apoi, v-aţi zâmbit, aţi mai vorbit şi v-aţi zâmbit iar.

Ai mai vorbit şi ţi-ai mai zâmbit cu un domn care ţi-a zis că domnul Camus, domnul Pennac, domnul Flaubert vorbesc despre ale vieţii într-o manieră plăcută, iar mai apoi, ţi-a vorbit de ceea ce Dumnezeu a inventat pentru ca London să se simtă neputincios, dar tu l-ai convins că respective creaţie e demnă de iubit ( naturlich! )!

Sufletul ăla pe care l-ai tot îmbrăţişat astăzi a zâmbit şi el. Deci, ce zici? Putem vorbi despre momentele alea pasagere pe care tu eziţi a le numi fericire?

P.S. : Inima care nu are contur nu înseamnă că nu are conţinut.

Iubirea nu e pr(o)omisiune

E întuneric. Nu vezi şi nu te vede. Nu vrei să vezi. Deschizi ochii şi trecându-ţi mâna prin firele cu care pretinzi că ai guvernat întreaga lume, descoperi că sunt câteva fire-n plus. Te-nfăşori în ele şi nu-ntelegi ce se întâmplă.

Tragi uşor de firul memoriei şi pe buzele-ţi simţi gust de uitare. Poate nu e ăsta firul. Mai tragi încă o dată. Acelaşi gust de uitare. Încă o dată. Buzele îţi sângerează amintiri, dar nu sunt amintirile tale.

Cauţi firul gândirii şi în căutarea ta, dai peste un nod. Încerci să dezlegi toate firele alea, toate promisiunile pe care le-ai făcut şi pe care nu le-ai îndeplinit s-au amestecat acum. Abandonezi căutarea şi te-ntorci la amintirile alea care nu sunt ale tale.

Ai obosit. Mâinile nu te mai vor. Te prăbuşeşti peste lumea pe care ai guvernat-o şi închizi ochii.

Acum vrei să visezi.

P.S. : Ai grijă să deschizi uşa coliviei înainte de a-i vorbi despre libertate unei păsări cu aripile obosite de la atâta ne-zbor.

Despre vulnerabilitate sau cum iubesc miopii

-Tu să nu-mi spui mie că mă cunoşti, că asta chiar că  nu pot s-o cred.

-În fiecare dimineaţă, stai câteva minute cu capul sub pernă că să-ţi dezlipeşti visele de tâmple.

-Îmi place să lenevesc puţin dimineaţa până să mă trezesc, asta e tot.

-Când pui cafeaua-n ibric, presari toate temerile tale, le amesteci repede-repede ca să fii sigură că se contopesc cu zahărul.

-Adică, dizolv zahărul înainte de a pune cafeaua, aşa am învăţat eu să o pregătesc.

-Când îţi speli mâinile şi faţa, iei marea în palme şi o săruţi uşor, îţi gâdilă degetele şi o laşi să plece, ştii că se întoarce la tine, totul se întoarce la tine.

-Da, apa e rece şi nu-mi place să o ţin prea mult timp în palme, mi se face frig.

-Apoi, când te îmbraci, te uiţi la curcubeu, împleteşti câteva fire din suflet şi trupul tău devine culoare, valsezi cu umbrele.

-Mă hotăresc greu cu ce să mă îmbrac, mai ales dimineaţa.

-Când mănânci o felie de pâine prăjită, muşti uşor-uşor din timp şi te arunci în cuvinte.

-Mă gândesc la ceea ce am de făcut în ziua respectivă.

-Atunci când vorbeşti, buzele tale sunt „le mot juste” de care vorbea flaubert, cu sărutul tău ai putea hrăni o lume întreagă.

-Vorbesc mai puţin pentru că sunt somnoroasă.

-De-ai şti tu cât te iubesc.

Leapşa sau iubiri pe care le-am netrăit dormind.

Copilul ăsta cu iubire-n ochi îmi spune că am fost lepşuită.

Îmi cere 5 melodii cu şi despre iubire ( doar 5? întreabă Maya-nu vorbesc despre mine la persoana a treia, doar că am băut prea multe cafele cu Moromete ).

Îţi mulţumesc, copil iubind.

Acum că numărul magic a fost stabilit, numesc cele cinci melodii care-mi vin în minte:

  1. Nebun de alb-Emeric Imre
  2. John Lennon-Love
  3. We belong together-Gavin DeGraw
  4. Sia-Butterflies
  5. True love waits-Radiohead

Mi-aş dori ca această leapşă să plece în căutarea Copilului care aduce vântul pentru că Praful Magic nu a mai ascultat demult o confesiune a sa.

Cu iubire înseamnă să te joci cu Ablativul, iar despre iubire nu ştiu nimic, despre iubire vorbeşte fiecare suflet.

Condiţional-optativ


-Mi-aş dori să am şi eu o pereche de pantofi.
-Iar eu mi-aş dori să am o pereche de aripi.
-Aş dansa până când cerul ar cădea peste mine.
-Iar eu aş zbura până când dincolo de cer, aş descoperi pământul.
-Mi-aş ca pantofii să fie roşii.
-Iar eu mi-aş dori ca aripile mele să fie verzi.

-Dacă aceşti copii ar primi lucrurile pe care şi le doresc, cerul s-ar uni cu pământul, iar sărutul lor ar fi prelung, ar apărea dragostea.

Parfum de roşu şi de verde.

( Fotografie realizată de Fotograful
Pojito
)

Do you love?

Acum cateva zile, o melodie care locuia de ceva vreme in calculatorul meu fara a plati vreo chirie insa, s-a hotarat sa se prezinte in fata mea si a urechilor mele. Dupa aceasta intalnire, ea imi tot cutreiera gandurile si ma face sa o fredonez. ( cum am mai explicat, tot mai des dezvolt un soi de obsesie pentru o anumita melodie, astazi versurile melodiei castigatoare se vor aseza pe aceasta „foaie” ). Enjoy!


Fools in love-Inara George

Fools in love, well are there any other kinds of lovers?
Fools in love, is there any other kind of pain?

Everything you do, everywhere you go now
Everything you touch, everything you feel
Everything you see, everything you know now
Everything you do, you do it for your baby
Love your baby, love your baby

Love your baby, love…

Fools in love, are there any creatures more pathetic?
Fools in love, never knowing when they’ve lost the game .

Everything you do, everywhere you go now
Everything you touch, everything you feel
Everything you see, everything you know now
Everything you do, you do it for your baby
Love your baby, love your babyLove your baby, love…

Fools in love they think they’re heroes’
Cause they get to feel no pain
I say fools in love are zerosI should know,
I should know

Because this fool’s in love again .

Fools in love, gently hold each other’s hands forever
Fools in love, gently tear each other limb from limb

Everything you do, everywhere you go now
Everything you touch, everything you feel
Everything you do, even your rock ‘n’ roll now
Nothing means a thing except you and your baby
Love your baby, love your babyLove your baby, love…

Fools in love they think they’re heroes’
Cause they get to feel no painI say fools in love are zeros
I should know, I should know
Because this fool’s in love again.