Despre cafeaua care (nu) mai poate fi încălzită sau cum să te apropii de oameni

Se sparg literele în semne de punctuație și disperate aleargă după sens.

Dar sensul e la ceai cu primul ticăit al zilei netrăite

Și temător zdrobește un cub de zahăr sub semnul întrebării.

Paginile impare își caută identitatea,

Cititorul doarme liniștit sub coperta unei cărți nescrise

Și visează la bibilioteca pe care n-o va avea niciodată.

Un șir indian de puncte și de linii de pauză

S-a aruncat în fața primului cafeobuz care mergea la marginea orașului.

Orașul visează cititori.

P.S.: mi-e dor de tine

Reclame

4 gânduri despre „Despre cafeaua care (nu) mai poate fi încălzită sau cum să te apropii de oameni

  1. – tu poti iubi si cand esti trista!
    – e doar un semn de exclamare ce-a fost candva o intrebare ce ochii isi ridica, doar uneori, spre zare …; eu stiu ca tu visezi orasul si poti si esti cand vrei cafeaua diminetilor sale …

  2. Iti multumesc pentru frumosul gand, dorul asta ma face sa zambesc prelung.
    p.s.: rima a fost neintentionata, dar nu am vrut sa mai alterez primul meu gand 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s