You are currently browsing the tag archive for the 'cantand' tag.
Am împărţit infinitul în două părţi egale.
Una dintre ele se hrăneşte cu ciment şi foloseşte un ruj roşu. Nu este femeie şi nu este bărbat. Nu e nici măcar un mâncător de ciment, adică nu este timp. Este doar o parte din infinit.
Cealaltă parte din infinit se hrăneşte cu nori şi nu foloseşte niciun fel de ruj. Nu este zburător, nu este înger, nu este nici măcar timp, dar totuşi lasă urme. Este o altă parte din infinit.
Cele două părţi egale le-am înmulţit apoi cu sentimentele.
Acum am un infinit de sentimente.
Am adunat infinitul de sentimente cu o bucată din timp şi apoi am scăzut tot ce a dispărut din mine.
În final, am descoperit că nu există timp, că nu există infinit, că nu există sentimente, că timpul nu săruta ziduri, că nici măcar eu nu exist.
Acum ce ar trebui să fac?
comentarii recente