-Zidul ăsta nu vrea să se deschidă.

-Dar zidurile nu se deschid, ele ascund lumea.

-Zidul ăsta nu vrea să mă lase să-l ating.

-Dar zidurile pot fi atinse, pot fi dărâmate, pot fi reclădite.

-Zidul ăsta nu vrea să-mi asculte povestea.

-Zidurile n-au urechi şi n-au ochi, n-au cum să te asculte.

-Nu vrea să mă strângă în braţe.

-Nu-ntelegi că nu te poate strânge-n braţe? N-are braţe!

-Dar ai zis că zidurile pot fi atinse.

-Îl poţi atinge, dar el nu te poate atinge.

-Îi simt atingerea, răsuflarea, simt durerea lui şi simt cum muşcă timpul din el.

-Zidurile nu au viaţă!

-Zidul ăsta e viaţa mea.

Chiar şi sufletele suferă de miopie, iar de cele mai multe ori, zidurile sunt ferestre.