10 e motivul de bucurie pe care-l invoc în faţa (a)zeului nemilos ce poartă numele de timp.

10 e ziua când oamenii frumoşi s-au născut şi pe lângă faptul că sunt frumoşi, sunt fericiţi atunci când le dăruieşti o tigaie cu sau fără teflon. ( la mulţi ani ţie, fiinţă iubindă cu suflet de copil şi să ştii ca mi-ar plăcea să te văd mereu zâmbind ! )

10 e semnul sau însemnul celor aleşi atunci când vine bacu’ şi-ţi ia calul, îţi ia corabia, dar tu nu te îneci; din corabia nebunilor nu a mai rămas nimic, dar au rămas nebuni şi suflete nemângâiate şi tremurânde, iar visele nu mor.

10 e ziua când Daria, fetiţa pe care am cunoscut-o azi, a vrut să stea la mine-n braţe şi cu ea am purtat o conversaţie despre înot, pictură, germană, doctori, bărbaţi drăguţi şi bogaţi, ziua păcălelilor etc.etc.

„bunico, lasă-mă acum că vorbesc cu Ana !” ( am uitat să spun că Daria are 5 ani ).

10 e ziua lui Happy ( Dear Happy, your new mother is „the bestest in the worldest” and i know that you will always be Happy near her cause she loves you and dude, never forget you’ve stayed in my arms and never forget i love you too, you fluffy white thing ! ), supercâinele care-i aparţine superpersoanei căreia nu-i place să urce prima pe scenă.

10 e ora dimineţii la care soarele îşi şterge somnul de pe gene şi îmbrăţişează nisipul, nisipul arzând coalizează cu marea dătătoare de viaţă şi participă la fericirea mea ( mare şi mic şi mic şi mare şi mare mai e dorinţa de a saluta şi săruta marea ).

10 sunt degetele pe care le folosesc să mângâi viaţa şi timpul şi oamenii.

10 e logică şi argumentare, e sofism, e poftă de viaţă, e linia punctată dincolo de care universul nu îndrăzneşte să păşească.

10 eşti tu şi te iubesc ! ( Cine eşti tu? Păi, tot eu să-ţi zic? )