Despre a simţi sau cum arde timpul în polisul sufletului

În mâna dreaptă îşi ascunde sentimentele, în timp ce, cu mâna stângă loveşte în sufletele tuturor celor din jur, dar nimeni nu se fereşte din calea loviturii. Cu o voracitate arzândă, toţi se înfruptă din acest corn al abundenţei, toţi caută durerea.

Stau toţi pe un pat de tăcere şi se învelesc cu resemnarea.

Stau toţi cu mâinile întinse spre cer, suferinţa lor e o oblaţie închinată orizontului.

Stau toţi pe un pat de lacrimi şi îşi aştern capul pe miile de cioburi care au tăiat ceruri, au tăiat inimi şi au tăiat aripi, dar nimeni nu protestează.

A obosit. Mâinile nu-i mai aparţin.