Doar un zâmbet.

O cafea cu zâmbet şi puţin, foarte puţin suflet.

Iubire cât să nu îţi fie frig şi cât să crezi că aripile tale se odihnesc zburând.

Atingeri de suflete şi din când în când îmbrăţişări între etern şi efemer.

Ne-tăcere pentru că renasc cuvintele în inima mea.

Iubire cât să nu crezi că sunt lipsită de sentimente şi cât să crezi că există un zburător.

Dimineţi fără cafea în care ai căutat zâmbet şi ai lăsat timpul să îţi plângă pe umăr.

Emoţie pentru că actorul a sărutat asfaltul, el e zburător.

Cântec de aripă frântă şi opisul clipelor fericite.

Alma mater ptr gânduri inefabile, visuri deloc fezabile şi sentimente, foarte multe sentimente.

Firmin şi generaţia X.

Există romancieri care nu au scris conform canoanelor gramaticale : Balzac, Joyce, Celine,

Cortazar, Lezama Lima etc. şi au fost scriitori excelenţi, din când în când şi eu uit de gramatică, dar eu nu sunt scriitor.

Amurgul gândurilor pentru că nu doar francezii îl iubesc pe Cioran.

Cu timp şi cu suflet se rezolvă multe probleme.

Un suflet arzând în mare de timp.

Zâmbet, efigie a sufletului şi nu, nu am uitat de cafea şi nici de ochelari.

(Â)Astăzi ne pierdem în tot, ne regăsim în tot şi facem schimb de suflete, empatia prevalează.

Miroase a iubire şi a cafea.

Bilet dus-întors către linia orizontului, întâlnire cu zburătorul şi cu tot ceea ce înseamnă infinit.

Efuziune pentru că încă există sentimente.

Timp şi suflet, cam astea sunt lucrurile care le lipsesc oamenilor.

Mă înclin reverenţios în faţa tuturor celor care au citit, au băut, au iubit, au simţit cafeaua cu zâmbet şi celor care mi-au respectat cuvintele şi defectele.

Vă mulţumesc.

P.S. : Doi ani de cafea cu zâmbet ( prima postare- 13 aprilie 2007, ora 00.54 )