You are currently browsing the monthly archive for martie 2009.
Firmin, îţi mulţumesc pentru cadou, dar mai ales, pentru dedicaţie.
Ieri, după ce am primit cartea pe care mi-ai trimis-o prin profa de litriciur ( aka literatură universală ), am început să muşc cu nesaţ din paginile ei ( am muşcat cu blândeţe, cu suflet şi cu dinţii pe care-i folosesc doar atunci când întâlnesc lumea pe care o visez ).
Am citit-o în câteva ore. O singură zi. La un moment dat, la pagina 84, am găsit elementul care ne defineşte ( îţi spuneam eu în scrisoare ceva de o prietenie, de o efuziune, şi iată că acum mă gândesc la mario vargas llosa şi ale sale scrisori către un tânăr romancier, numai că tu nu m-ai învăţat cum să scriu un roman, ci cum iubeşte un şobolan ) :
“Un bărbat dintr-un bar m-a întrebat odată ce gust au cărţile, “aşa, în general”. Aveam un răspuns deja pregătit, însă, ca să nu se simtă complet aiurea, m-am făcut că rămân câteva clipe gânduri înainte de a-i răspunde : “Dragă prietene, dată fiind prăpastia ce desparte toate experienţele tale de ale mele, pot să-ţi spun că nu există decât o singură aromă aparte care se apropie cât de cât de aceea a cărţilor, şi anume aroma de cafea”.
Şi o să am grijă să nu mai simţi vreodată gustul de “brânză Velveeta, asfalt fierbinte şi Proust” şi sper că o să guşti cafea cu zâmbet.
P.S. : Abia aştept să bem cafeaua aia despre care-mi vorbeai.
Oamenii se uită
şi
…
oamenii se uită.
EXORDIUM ( ex abrupto ) :
“Maya, vălul Iluziei, acoperind ochii muritorilor, îi face să vadă o lume despre care nu se poate spune dacă este sau nu este, o lume care seamănă cu visul, cu razele soarelui pe nisip, când de departe călătorul crede că vede o pânză de apă sau o frânghie aruncată pe pământ pe care o ia drept şarpe..”
Draga mea Ammelie ( astăzi sunt puţin mai posesivă decât de obicei ), ţin să îmi manifest gratitudinea pentru invitaţia la joc şi totodată mi-aş dori să îţi ofer o cafea cu zâmbet şi parfumul unui început de noapte. Deci, îţi mulţumesc.
Nume: Ana-Maria ( zicea nume, dar m-am gândit să pun totuşi prenumele, sper a nu se înţelege că am trişat ).
Câteva cuvinte din 4 litere: amortizor, armistiţiu, ambiguitate, aton, atom, alb, Atlantida, Aristotel, abajur, antilopă, aritmetică, amurg, antiteză, aluminiu, antracit, arab, androgin, acalmie, astăzi, alun, aed, an, a… ( poate că ar trebui să mă opresc ).
Numele unui băiat: Albert.
Numele unei fete: Aglaia.
O ocupaţie: Actor(ia).
O culoare: Albastru.
Ceva ce o să porţi în viitorul apropiat: Adidaşi.
Un nume de mâncare: Ananas.
Ceva ce găseşti în baie: Apă.
Un loc: amfiteatru.
Un motiv pentru întârziere: A uitat timpul să se oprească.
Ceva ce ai urla: Ama ! ( latina nu-i o limbă moartă ).
Un titlu de film: Anteaters. They’re Just Crazy-lookin ( este de fapt titlul unui episod din Two and a Half Men, iar dacă încă vorbim despre filme, din păcate, nu-mi vine în minte decât Addendum, iar mai apoi, trebuie să mărturisesc că eu şi filmele nu ne întâlnim prea des ).
Ceva de băut: Amaretto.
Un grup muzical: Aerosmith ( Ai gou craizi, craizi, beibe, Ai gou craizi… acum şi voi ! ) sau corul Adagietto ( the nicest profest in the worldest acum chiar că mă iubeşte ! ).
Un animal: Albatrosul ( poate fi şi albatrosul lui baudelaire ).
Un nume de stradă: Abnegaţiei ( oamenii tind să uite că abnegaţia nu e doar o stradă ).
O marca de maşină: Aston Martin.
Titlul unei melodii: A beautiful mess-Jason Mraz sau Actorul-Vasile Şeicaru sau Alte clipe trăite, alt epilog-Pasărea Colibri.
Cum ziceam al’dat’ : Jocul se duce mai departe către toţi aceia care încă simt nevoia să utilizeze tonul ludic atunci când vorbesc cu sine sau cu ceilalţi.
-Ce ai văzut?
-Două ţigări pierdute în cenuşa arzândă a cerului care-a căzut peste tine, peste sufletul tău şi peste mână ta stânga, în care-ţi ţineai ţigara pe care o sfărâmai cu buzele, două boabe de mac ascunse în părul ei în care te-ascundeai de timp, de viaţă şi de negru, două sfori în jurul gâtului tău pe care le-ai legat de infinit, ai desfăcut nodul gordian şi te-ai legat de pământ, două cărări care duceau spre paradisul pierdut, care de data asta nu era paradisul lui milton, ci una bucată eden bolnav de viaţă.
-Ce vezi acum?
-Tudore, nu fi prost !
Un vânt peren amestecat cu suflet aruncă-n tine jumătăţi de soare,
Nimic arzând în fum de gânduri.
Un suflet temporar amestecat cu rumeguş de vioară aruncă-n tine jumătăţi de cuvinte,
Gânduri fumegânde într-o mare de nimic.
Jumătatea se umple de infinit şi se goleşte de tine.
Eu sunt copilul efemerului şi al eternităţii.
comentarii recente